Fiecare dintre noi are o ”umbră” alcătuită din toate aspectele renegate
sau respinse din noi înșine. Calitățile care nu și-au găsit locul
adecvat în noi, de obicei din cauza unei educații lipsite de principii
spirituale, s-au transformat în ceea ce numim, generic, defecte. Energia
lor, nefiind gestionată într-un mod propriu, se întoarce împotriva
noastră, și ne dăunează în loc să ne ajute. Ele sunt cauza pentru care
viața noastră devine sumbră, de ele ne lovim autnci când ea devine ori
banală, ori plină de probleme în loc să cunoaștem succese și miracole la tot pasul.
”The Shadow Effect” – ”Efectul umbrei” este un documentar care tratează acest aspect. Înțelegerea, asimilarea și aplicarea constantă a principiilor cuprinse în el transformă inevitabil calitatea vieții noastre. Îi dă culoare, strălucire și fericire.
Câteva cuvinte despre documentarul “Efectul Umbrei”:
Cei care cunosc cartea “Partea întunecată a căutătorului de lumină”
sau alte cărţi scrise de Debbie Ford îşi pot face o idee despre însemnătatea
acestui documentar şi despre cât de util poate să fie în transformare şi
evoluţie.
Viziunea propusă de film este una holistică şi
integratoare. Deoarece majoritatea dintre noi nu am fost învăţaţi cum să
gestionăm în mod folositor energiile şi situaţiile negative, ne-am creat în timp
obiceiul de a fugi de ele, sau de a ni le reprima. Totuşi, dacă vrem să fim mai
compleţi, mai iubitori, mai aproape de Dumnezeu, este necesar să avem o altă
abordare a acestora, și a vieţii în general. Și nu la un mod superficial, ci, efectiv, să trăim în alt mod şi să simţim altfel viața, exact aşa cum este ea, acceptând-o, fiind cu braţele deschise către
orice lucru care ne vine şi pe care încă nu îl putem controla. Pe scurt, să
iubim cu toată fiinţa lucrurile pe care le vedem bune, să ne îndreptăm cu totul
spre ele, şi în acelaşi timp să nu fugim din faţa lucrurilor pe care le
considerăm rele, ci să le gestionăm în aşa fel încât, în final, ele să ne ajute
să fim şi mai buni.
Apropiindu-ne de Dumnezeu nu trebuie neapărat să ne forțăm să fim mai buni, ci mai
degrabă să urmărim într-un mod sincer să fim compleţi şi totali. Şi tocmai acest efort este cel ce ne va face mai buni, pentru
că sufletul îşi ştie singur drumul către Dumnezeu; urmându-l, el ne ve duce
acolo unde ne dorim cu adevărat să fim, ba chiar şi mai mult.
Acest film aduce un punct de vedere care uneori poate fi
greu de înţeles, alteori şocant. Touşi, orice minte deschisă şi orice
suflet
curat vor simţi şi vor înţelege ideea de bază a acestuia. Să nu uităm că
Dumnezeu a creat tot ceea ce există: şi ceea ce numim bine, şi ceea
ce numim rău, şi ceea ce numim rai, şi ceea ce numim iad…
Recomand cu drag “Efectul Umbrei” tuturor celor care au ajuns în viaţă la situaţii limită şi au căzut înainte de a se ridica, tuturor celor care s-au simţit sau se simt neputincioși în fața vreunei situații, tuturor cărora disperarea le-a făcut la un moment dat cu ochiul, şi de asemenea, fiecărui căutător spiritual autentic.
“Atenţie”, este un documentar care poate schimba destine!
Acest articol tratează un subiect extrem de important în evoluţia şi bunăstarea noastră: formarea blocajelor şi cum acestea ajung să ne saboteze puterea, calităţile şi fericirea. Veţi găsi aici şi răspunsul la pradoxul „marile calităţi se află în spatele marilor defecte”.
Ideea de
început la care mă voi referi este aceea de judecată
mentală, de etichetare care pune în acţiune doar mentalul discursiv. Acest
fapt duce la „înghesuirea” limitatoare a existenţei şi a miracolului vieţii cu
feluriltele sale aspecte, de către mentalul nostru, în anumite şabloane şi limite
foarte înguste faţă de posibilităţile uimitoare şi aproape infinite ale
manifestării libere a energiei vieţii. Această judecată, pe scurt, plasează o
idee preconcepută, conformă tiparelor de gândire vechi, într-un mod
identificator asupra a ceea ce percepe (ceea ce văd este doar ceea ce ştiu deja
până acum). (Puteţi vedea, în această direcţie, parabola ţăranului şi a
hipopotamului). Acest mecanism de judecată limitează însă, drastic,
posibilitatea Universului de a ne oferi soluţii practice, spontaneitate, şi în
ultimă instanţă, fericirea de a exista.
Această „capacitate” de a judeca nu este înnăscută ci dobândită prin educaţie. O să iau exemplul concret al unei scene din documentarul meu preferat, pe care l-am tradus în română, The Shadow Effect – Efectul Umbrei (descris în primul articol din această serie). Bunicuţa aduce prima dată (nu foarte inspirată…) prăjiturile. Fetiţa, pofticioasă, se apucă de mâncat şi le termină până când bunica aduce şi mâncarea. Iar apoi bunica o ceartă pe fetiţă şi o face lacomă, doar pentru că a mâncat în grabă mai întâi desertul. Aţi sesizat mecanismul de judecată aici, la final…
O să trec în
continuare la subiectul efectiv, care este puterea
noastră interioară şi capacitatea de a funcţiona ca un întreg (în mod holistic).
O să
comparăm în continuare toată această putere şi „întregime” a fiinţei umane cu o
armată de 100 de soldaţi. Aceştia sunt „muncitorii” noştri cinstiţi şi harnici,
fiecare cu slujba lui (interioară) specifică. Ei sunt o metaforă a energiilor
noastre interioare, preponderent subconştiente.
Ei funcţionează într-un mod specific fiecare, dar compact în ansamblu, precum rotiţele unui angrenaj complex. Orice tulburare în munca oricăruia dintre ei are repercursiuni destul de grave în întregul angrenaj.
Cum funcţionează mecanismul judecăţii?
În momentul
în care fetiţei din exemplul nostru i se spune „lacomă”, mai ales pe ton
„aferent”, pofta firească şi naturală de mâncare devine acum un defect:
lăcomia. În mintea ei se petrece următorul fenomen: să spunem, spre exemplu, că
cei 10 soldăţei care se ocupă cu bunul mers al aspectelor fizice (cei care au
gijă de somnul nostru, de integritatea fizică şi de pofta de mâncare necesară
vieţii în acest plan fizic) capătă brusc o etichetă
negativă: sunt lacomi. Din acest moment ei devin indezirabili, murdari,
răi, neacceptaţi. Prin urmare
manifestarea lor va trebui să fie cumva redusă la tăcere, munca lor stopată, şi
ei – izolaţi. Dar cine să facă asta? Cine este „prin zonă”: alţi soldăţei (alte
energii ale fiinţei care în mod normal sunt destinate unei munci constructive
în altă arie a fiinţei). Aceştia îşi vor părăsi munca pentru care sunt în mod
natural destinaţi, ca să vină aici să (culmea!) îi oprească şi pe aceştia
dintâi să îşi facă munca pentru care sunt şi ei în mod natural destinaţi. Ce
harababură!…
Din acest
fenomen rezultă două efecte majore.
Primul, în
fiinţa în cauză apare o tensiune care
macină şi care transformă fericirea
naturală şi inerentă însăşi vieţii într-o stare închistatoare, de luptă
continuă, de nemulţumire, de conflict interior.
Al doliea
efect, care este şi mai grav, este acela că nu mai avem la dispoziţie 100 de
soldaţi, ci doar 80… Imaginaţi-vă doar ce se petrece după 3-4 astfel de traume
majore: rămânem fără soldăţei! Lucru
care este extrem de grav.
De ce? Pentru că, fără soldăţei: „nu am forţă”, „nu am încredere”, „sunt rău”, „sunt bleg”, adică… nu mai am putere benefică. Puterea îmi este blocată. Unde? În spatele marilor traume. De aceea, „marile calităţi se află în spatele marilor defecte”!…
Probabil că
(vă) recunoaşteţi în următorul dialog:
„- Fii mereu
în comuniune cu Dumnezeu! Fii mereu fericit! Fă-ţi menirea! Du-te şi devino
marele vindecător/orator/expert/etc la care visai de mic copil!
– Nu pot………………” – nu am
încredere în mine, nu am resurse, nu am una, nu am alta, (nu mă am pe mine, acasă)… De ce?? Pentru că am soldăţeii blocaţi. Ei se luptă de zor şi îşi consumă aproape
toată energia în lupte interioare inutile şi distructive, pe când treaba
lor,… este cu totul alta.
Aceasta este
drama fiinţei contemporane, a societăţii de consum, a depărtării omului de
Dumnezeu, a incapacităţii cuoaşterii/aplicării propriului rost (menirii), a
paradoxalei „lupte pentru supravieţuire” (pe când energia vieţii cu toate
nuanţele ei abundă, am putea spune „în exces” peste tot prin lume şi prin
Univers). Toate acestea sunt, dintr-un punct de vedere superior, nişte boli grave.
Pe bună
dreptate se spune că din punct de vedere spiritual omenirea s-a aflat şi încă
se mai alfă într-un stadiu de epidemie generalizată, de boală atât de amplu
răspândită încât este considerată absolut normală, şi aproape nimeni nu îşi
apleacă atenţia asupra ei pentru a o aduce la normal. Această boală este de
fapt un efect al „compartimentizării” conştiinţei, adică al ieşirii din
„întregimea” fiinţei noastre. Adică al separării soldăţeilor în lupte şi munci
restrânse, în locul lăsării şi impulsionării acestora să funcţioneze sinergic
în cadrul totului de ansamblu al minţii noastre (conştiente şi subconştiente).
Care este această boală? Ei bine, urmăriţi să opriţi complet, voluntar, nimic altceva decâtpropriile gânduri, pentru câteva minute. (Fiind interioare, ar trebui să avem un control mult mai mare asupra lor decât asupra lucrurilor şi aspectelor exteioare, nu?). Este cam dificil, nu-i aşa? Ei bine, nu ar trebui să fie. Din punct de vedere mental, această incapacitate (care se manifestă la imensa majoritate a oamenilor) de a ne suspenda la voinţă pe durată nedeterminată fluxul gândurilor este o situaţie particulară, aparte, adică nefirească, o boală, precum un vâsc este un parazit pentru arborele gazdă. Dar acesta este subiect pentru un alt articol; să ne întoarcem la soldăţeii noşti.
Moleculele dezordonate de carbon formează cărbunele. Aceleaşi molecule ordonate (coerente, sinergice) de carbon formează diamantul. Aceeaşi valoare o putem obţine, metaforic vorbind, ordonând energiile şi resursele noaste interioare (soldăţeii).
Continuând
ideea că „marile calităţi se află în
spatele marilor defecte”, sau altfel spus energiile curate şi pure se află
în organizarea lor naturală şi firească după depăşirea haosului creat de blocaje şi traume, este imperios necesar să ne antrenăm curajul de a „asalta” urgent
şi amplu, fără nicio amânare şi cu toată determinarea, toate problemele majore
din subconştientul nostru, pentru că ele
efectiv ne blochează capacitatea de a
trăi cu adevărat, de a ne face menirea, de a ne conecta cu Dumnezeu!
Aceste
caracteristici sau chiar calităţi, odată judecate, etichetate şi expulzate la
periferia conştiinţei noastre (unde au devenit defecte, din cauza „lipsei de
lumină” a conştiinţei care nu s-a mai proiectat asupra lor) au fost denumite în
terminologia psihologică şi spirituală, umbră,
iar tot acest mecanism descris în linii mari în acest articol, a fost denumit efectul umbrei.
Evident, subiectul este foarte vast şi în următoarele articole voi trata mecanismele „soldăţeilor”, ale umbrei, şi soluţii pentru toate acestea.
Îţi doresc
succes şi inspiraţie în depăşirea obstacolelor pentru revelarea comorilor tale
interioare.
P.S. Dacă doreşti să afli în cazul tău particular, specific, care sunt mecanismele umbrei şi în ce arii ai cei mai puternici soldăţei (pe care să îi poţi valorifica cel mai eficient în dezvoltarea şi evoluţia ta), comandă o interpretare astrologică peastroref.ro.
