Arena s-a schimbat. Tribunele, nu…

    Când eram mic şi vedeam un film cu gladiatori, mă întrista ceea ce se petrece în arenă: bătaia, măcelul, sângele. Acum, mă întristează ceea ce se petrece în tribune. Şi mai mult, mă întristează faptul că în ultimii aproximativ două mii de ani, s-au transformat doar arenele, iar tribunele,… nu.

    Evoluţia umanităţii ar părea la o primă privire evidentă: avem tehnologie, viaţă mai uşoară, şi ne bucurăm aproape majoritatea de condiţii de care acum mai multe sute de ani se bucura doar o minoritate de oameni (căldură, siguranţa şi confortul locinţei, hrana din belşug, etc).

    Dar…

    Există anumite puncte de vedere din perspectiva cărora omenirea nu a evoluat substanţial. Ba chiar a stagnat. Iar în contextul introducerii de mai sus, mă refer la tribunele arenei. La masele de oameni. Şi la ceea ce se petrece în lumea interioară a omului care nu are aspiraţii înalte şi exigenţe cu privire la el însuşi.

    Ce se petrece în arenă?

    Într-adevăr, oamenii nu se mai măcelăresc, ci se „joacă” – exemplul fotbalului este cel mai amplu şi mai adecvat. Nu se mai comit crime care să fie adulate de către mase, ca pe vremea gladiatorilor. Motiv pentru care există aparenţa unei transformări substanţiale a omenirii. Dar cei care se luptau pe viaţă şi pe moarte în arenă, de cele mai multe ori erau sclavi, puşi în acea postură oribilă împotriva voinţei lor, ceea ce face ca această situaţie să nu mai fie un criteriu. Şi asta mai ales pentru că,…

    Ce se petrece în tribune?

    În tribune nu te obligă nimeni să mergi. Spectatorii se află acolo ca urmare a propriei lor alegeri. De unde şi întristarea mea: spiritul de turmă, plăcerea de a pierde vremea pentru câteva miligrame de adrenalină care nu aduc nimic substanţial în creşterea spirituală, sau măcar morală a omului.

    Şi dacă tot veni vorba de spiritualitate, majoritatea acestor conştientizări pe care le expun aici s-au născut în urma unui eveniment impactant pentru mine.

    Aveam obiceiul de a lua Clujul în lung şi-n lat, mai demult, pe când viaţa mea era ceva mai permisivă cu timpul şi cu distracţiile. Şi, fiind ca întotdeauna atras atât de ideea de noapte cât şi de ideea de lumină, aveam o plăcere deosebită să admir luminile de stadion. Pentru cei care cunosc Clujul, eram în Gruia la stadionul CFR, şi deoarece începea să se adune lume tot mai multă, am luat-o pe bicicletă, pe contrasens, pe Racoviţă în jos înspre centru (strada era blocată pentru maşini, şi plină de suporteri care mergeau spre „şapte străzi” şi apoi spre stadion).

    Văzându-i din faţă cum ei urcau, nu am putut să nu remarc un suporter ceva mai gălăgios decât majoritatea, care agita de zor un stindard. Şi cum am memorie vizuală destul de bună, mi-a atras atenţia, pentru că îl ştiam de undeva. După câteva secunde a venit atât răspunsul, cât şi şocul: îl văzusem de câteva luni, sau chiar cu un an în urmă, într-un context spiritual în care avea un rol destul de important, sau cel puţin vizibil (nu dau detalii pentru a nu ofensa persoane sau linii spirituale, pentru că nu asta îmi doresc). Am fost însă efectiv şocat de diferenţa de energie care emana din el acum, faţă de atunci.

    Nu am purtat mască de sfânt când a venit vorba de distracţie, şi nu consider că un căutător spiritual ar trebui să fie rigid în manifestări când se bucură sau se distrează în vreun fel (înţelept da, dar nu rigid). Dar empatizând cu omul respectiv în acel moment, am perceput (să îmi fie cu iertare) energii joase, inconştiente, gregare, degradante. Deloc înălţătoare. Şi pentru un moment am avut, precum un flash, imaginea unor oameni care merg la arena cu gladiatori…

    Dincolo de exemplul acesta (reiau, nu am nimic personal cu omul respectiv şi nici nu l-am mai întâlnit de atunci) mă gândesc însă la omenirea în ansamblu. Cu ce diferă ea acum (mă refer la spiritul de turmă atât de vizibil la unele meciuri) faţă de cum era pe vremea în care în arenă se „jucau” cu săbiile şi nu cu mingea? Ce simţ i-a făcut pe cei de atunci să aleagă astfel de experienţe şi ce simţ îi mână pe cei de azi în tribune? Şi înrebarea de bază: oare aceste imbolduri, separate de sute şi mii de ani, sunt atât de diferite în natura lor profundă, sau s-a schimbat doar decorul meciului (de la sabie la minge)?

    Şi întrebările pot continua: de ce mulţi oameni nu găsesc mai multă fericire în a experimenta delicii interioare, creative, armonioase (hai să nu îndrăznesc să zic aici şi spirituale). De ce spiritul acesta de turmă? Pentru ce? Unde duce? După un meci, două, trei, zece, după ani de zile petrecuţi în diverse activităţi mai „la periferia” conştiinţei, se simte vreo creştere? Apare vreo împlinire lăuntrică?

    Vă las pe fiecare dintre voi să (vă) daţi răspuns la toate acestea. Chiar vă rog să lăsaţi comentarii mai jos.

    Consider că pentru o evoluţie substanţială a omenirii, pe lângă proporţia numerică a celor care se transformă este necesară şi o transformare calitativă interioară, în adâncul inimii fiecăruia dintre cei care alcătuiesc acea majoritate, astfel încât trasnformarea respectivă să fie una profundă, şi nu doar „spoială şi lustru fără bază”.

Prof astrolog Daniel Iepure

    P.S. Pentru a găsi propriile tale tendinţe care necesită transformare şi punctele tale forte pe care te poţi baza în acest proces, comandă o interpretare astrologică.

Atenţia – instrument indispensabil al evoluţiei spirituale (1)

Puterea atenţiei este măsura forţei tale interioare.”

Neville Goddard

    Conform dicţionarului, atenţia este o activitate psihică complexă (conştientă sau inconştientă) de orientare şi concentrare în mod clar şi precis asupra unui obiect sau a unei activităţi, selecţionate din mediul ambiant.

    Din punct de vedere spiritual, acestă definiţie este însă destul de „firavă”, deoarece, privind fiinţa umană ca pe un întreg (ce cuprinde şi toate corpurile sale energetice, animate de conştiinţă), atenţia este însăşi intrumentul de bază al conştiinţei, prin care fiecare dintre noi îşi croieşte efectiv drumul prin viaţă (şi nu mă refer aici doar la viaţa din planul fizic, ci şi la experienţa pe multiple planuri a conştiinţei).

    Energy flows where attention goes (unde se îndreaptă atenţia, se îndreaptă şi energia). Atenţia joacă astfel rolul unui far director al aproape tuturor proceselor din fiinţa noastră, şi este, practic, instrumentul care participă (conştient sau ghidat de alte mecanisme), la reorientarea şi transformarea vieţii noastre.

    Se poate spune că nu există transformare autentică fără participarea atenţiei, şi ea joacă rolul de bază în aproape orice proces de evoluţie.

    Al treilea ochi

    Aceasta este de fapt denumirea „populară” a celui de-al şaselea centru de forţă – Ajna chakra (din totalul de şapte) care are proiecţia în plan fizic la nivelul frunţii. Este pe bună dreptate denumit „centrul mental de comandă şi control” deoarece în anatomia subtil energetică a fiinţei umane joacă rolul unui „panou de control” de la nivelul căruia se pot modifica o mare parte a parametrilor fiinţei umane.

    În contextul în care fiinţa este, analogic vorbind, precum un aparat de emisie-recepţie a energiilor (care determină ulterior toate, absolut toate condiţiile de viaţă, interioară şi exterioară), Ajna chakra este pupitrul de comandă, „zona cu butoane” de la care are loc modificarea parametrilor doriţi. Acest centru gestionează procesele mentale, şi capacităţile supramentale, generează în fiinţă stare de luciditate, focalizarea, concentrarea, inteligenţa, memoria, şi multe altele; la loc de cinste între acestea se află, evident, şi atenţia.

    Desprindem aşadar de aici o primă modalitate practică de antrenare a atenţiei: orice tehnică ce vizează activarea lui Ajna chakra (tehnici de concentrare, diverse tehnici meditative, anumite posturi corporale yoghine, etc).

    Piedici în calea manifestării atenţiei

    Evident, deoarece transformarea nu este o trăsătură constantă sau dominantă a omului obişnuit, în calea liberei manifestări a atenţiei acestuia se află diverse piedici şi blocaje. Iată câteva dintre ele:

    Karma individuală (destinul)

    După cum este descrisă în anumite tradiţii spirituale orientale, karma este o impuritate care joacă rol de obstacol în calea comuniunii ființei limitate cu Dumnezeu – care este Nelimitat. Necesitatea (auto-)impusă de a ne confrunta cu roadele fostelor acțiuni se interpune ca un blocaj în calea dorinței de contopire cu Absolutul. Este ca şi cum ar fi nevoie să suportăm/vedem ce am făcut (fie bine, fie rău), înainte de a merge mai departe.

    Deoarece atenţia este instrumentul conştiinţei, care direcţionează viziunea şi energia noastră, şi în ultimă instanță, realitatea fizică şi subtilă în care se află preponderent ființa noastră, apare spontan un raport de opoziţie între karmă și atenţie, raport care este foarte uşor de observat în felurite contexte ale vieţii de zi cu zi.

    Nu este întâmplător faptul că aceste două concepte (atenția şi karma) au ambele corelaţii cu Ajna Chakra: se ştie că acesta este centrul de la nivelul căruia este posibilă arderea karmei (”consumul” accelerat al acesteia) prin dezvoltarea diverselor calităţi ale acestui centru, inclusiv atenția (concept amplu corelat cu Ajna chakra).

   Simultan se poate observa o lipsă a atenției (o stare de ”ceață” la nivel mental) în cazul persoanelor care trec prin evenmente sau perioade dificile. Exact atunci când se manifestă o ”încărcătură mai consistentă” de karmă negativă, există în fiinţa respectivă tendința de scădere a acuităţii atenţiei, tocmai în legătură cu subiectul karmic vizat, de parcă în acea direcţie nu mai poate să fie „pe fază”, sau că tocmai atunci ceva „îi scapă”.

    Astfel, atenția şi  karma se află permanent într-un raport antagonic, şi amplificarea predominanţei uneia dintre aceste două ”variabile” va duce automat la scăderea celeilalte.

    În această direcție, ca un alt element practic, orice tehnică ce are ca efect arderea karmei, contribuie semnificativ la (şi oferă un suport binevenit în) amplificarea atenţiei, a lucidităţii, şi implicit a tuturor calităţilor supramentale, a energiilor de la nivelul lui Ajna Chakra.

    În următoarea parte a articolului, după trecerea în revistă a piedicilor, voi trata caracteristicile atenţiei şi sfaturi practice pentru trezirea acesteia.

    – va urma –

Prof astrolog Daniel Iepure

Scrisoare către Tesla

scrisoare tesla

    Dragă Tesla,

    Sunt Daniel, un om care a văzut lumina zilei la aproape jumătate de secol după ce tu ai încetat să o mai vezi, şi îţi scriu aceste rânduri în contextul unei munci de a trezi oamenii la realitate (eventual chiar la realitatea spirituală) la mai bine de 80 de ani după ce şi tu duceai efortul de a le aduce o viață mai bună prin invențiile tale.

    Din păcate, am veşti cam proaste pentru tine:

    Din lucrările tale, majoritatea distruse de „mai marii” lumii în care ai trăit şi tu, a rămas forte puțin, suficient doar cât să ştim cine ai fost şi ce ai făcut bun pe aici pe Pământ. În timp ce unele lucruri de bază precum curentul alternativ, laserul şi bobina care îți poartă numele au „scăpat” folosinței generale, şi ele ne fac acum, astăzi, viața mai uşoară, altele, cele mai interesante, au fost date uitării.

    Maşina aia a ta, meseriaşă, care mergea fără să scoată niciun sunet şi nu consuma niciun fel de energie din lumea fizică, nici măcar curent electric „de la priză”, ți-au furat-o la doar câteva ore după ce ai plecat de printre noi. Cu greu, abia la 60-70 de ani după aceasta, încep să circule pe străzile noastre maşini electrice (apropo, cea mai celebră marcă îți poartă cu emfază numele…), cu o autonomie ridicolă , cel puțin în comparație cu a ta. Şi asta după ce în anii 90, în California, au fost casate şi distruse mii de maşini electrice.

    Invenția aceea a ta care alimenta wireless cu curent electric un areal întreg, precum piramidele vechiului Egipt (aspect prea puţin cunoscut, şi chiar ascuns publicului larg) a fost şi ea dată uitării. Ea subzistă acum doar în nişte articole pe net care sunt şi ele însemnate cu „pecetea” (luată şi ea în derâdere de majoritatea oamnilor) „teoriei conspirației” (care da, întoarsă pe toate părțile a ajuns să fie numită „teorie” în ciuda tuturor dovezilor de bun simț care îi stau la temelie).

    Şi să nu mă înțelegi greşit,… avem şi noi, azi, wireless, de exemplu wifi, dar transmite informații pe o rază de câțiva metri şi există studii întregi care atestă faptul că aceste dispozitive emană radiaţii nocive pentru unele funcţii biologice, şi totuşi nimeni nu se agită să le modifice, să le transforme, să le înlocuiască.

    Cam la fel stă treaba şi cu telefonia. Am şi veşti bune pentru tine: ca să vorbim unii cu alții, de un pic de vreme (vreo două decenii bune în țara mea), nu mai depindem de fir, şi avem nişte dispozitive care încă de la început încăpeau în buzunar şi ne-au făcut viața mult mai uşoară şi mai drăguță. Când ne e dor de fiinţa iubită sau de părinţi sau de copii, nu mai trebuie să fugim la cine ştie ce colţ de stradă la vreo cabină; acum putem, din mijlocul naturii, de la zeci de kilometri depărtare de oraş, să ne auzim între noi. Ba mai mult, (ţine-te bine, că asta e tare de tot!) dispozitivele din ultimii ani, sunt tot mai şi mai performante şi acum avem în buzunar procesoare mai puternice decât aveam acum 10 ani pe jumătate de birou, care fac fotografii, filmează, ne spun cum e (şi cum va fi!) vremea, putem urmări în timp real avioane pe cer (a, da, zburăm în câteva ore oriunde în lume) şi putem vedea cum arată cine ştie ce colţ al lumii, ca şi cum ne-am plimba pe acele străzi, şi acum (fascinat fiind şi eu de toate acestea) mă strădui să mă opresc, pentru că altfel aş transforma scrisoarea asta într-un roman.

    Pe un ecran luminos, clar, cât palma de mare, putem vedea toate acestea şi putem face o grămadă mare de alte lucruri care mai de care mai interesante, dar… (şi aici intervine problema) nu întotdeauna şi utile. Şi aici tocmai se naşte sub ochii mei un nou viciu, care vezi, dragă Tesla, cu peste 13 ani de studiu şi practică spirituală, mă prinde uneori şi pe mine: dependenţa de lumea virtuală. Vezi tu, se petrece exact aşa cum se îngrijora Einstein (da, cel cu care nu prea erai tu de acord şi mai făceai mişto de el când aveai ocazia): progresul tehnologic al omenirii îl depăşeşte pe cel spiritual. Şi e jalnic, acum 10 ani internetul era o escapadă din realitate către ceva interesant şi care nu puteai găsi în imediata ta apropiere; iar azi, pentru mulţi, realitatea e o escapadă din ghearele internetului folosit fără discernământ. (Vezi, din obişnuință era să şi uit să îți zic: internetul este o rețea la care se poate conecta orice calculator din lume şi face posibilă toată această interconexiune globală de date şi de informații.)

    Pentru că vezi tu, dragule Tesla, dacă mintea omului stă în continuare focalizată la bârfe şi scandaluri, şi ai la dispoziţie mii de astfel de bârfe la o apăsare de deget distanţă, natura ta morală, integritatea ta, şi nici nu mai vorbesc de orientarea ta în viaţă,… sunt greu puse la încercare. Iar dacă la mulţi oameni toate acestea nici nu există, după ce adaugi această „epidemie virtuală”, o bună parte a omenirii riscă să se transforme într-o armată de zombie. Pentru că tehnologia asta este un amplificator (ca şi bogăția, ca şi puterea): nu te face mai bun, ci scot la iveală ceea ce deja eşti şi ai în interior: dacă eşti curat, te face mai eficient şi mai util în această lume. Dar dacă ai o mică mizerie, tendinţa este să o crească şi să o transforme într-un viciu crunt care te distruge încet, lent şi pe nevăzute, din interior. Câte lucruri bune şi frumoase ar putea face toţi aceşti oameni în tot acest timp? Şi dacă sunt egioşti şi nu au înțeles că lumea aceasta se bazează pe interacțiune, ca un ecosistem, ar putea face toate acestea nu pentru altcineva, ci măcar pentru bunăstarea lor, pentru propriul lor colţişor din această lume; dar pe termen lung şi pentru zilele care vor urma în viaţă, nu pentru o plăcere răsuflată de moment, de care nici nu îți mai aminteşti peste 3 zile.

    Apropo de asta, tocmai s-a dat o lege în ţara mea, că nu mai este voie să pui mâna pe acel dispozitiv cât timp conduci; pentru că au fost deja atâtea accidente din cauză că oamenii conduceau dar erau atenţi la cine ştie ce tâmpenie inutilă care rula pe ecranul lui…

    Ştii şi tu bănuiesc (am auzit că stăteai bine la capitolul spiritualitate) că lumea exterioară este prin natura ei, din punct de vedere ultim, o iluzie care înlănţuie conştiința sub aparenţa simţului realităţii. Ei bine, cu acest fenomen al realităţii virtuale, suntem traşi încet încet într-o lume care nu mai este nici măcar pe atât de “reală” ca şi ”realitatea”, lume din care în momentul în care ne trezim vedem şi mai clar efectul nociv al ghimpelui otrăvitor pentru conştiinţă care poartă numele de iluzie.

    Şi dacă încă mai poţi citi şi nu plângi deja de tristeţe, urmează cireaşa de pe tort: în cel mai mare stat al lumii (ca număr de locuitori), deja inteligenţa articifială este folosită pentru a ţine evidenţa întregii populaţii sub forma unei note (da, ai citit bine, se dă o notă fiecărui cetăţean), şi celor care au notă mică li se taie din drepturile de bază, precum circulaţia cu avionul sau un loc de muncă decent(!)… Nu îți zic şi restul detaliilor, pentru că sunt oribile (dacă ai fi printre noi ţi-aş trimite linkul pe youtube). Închisorile de azi încep să nu se mai recunoască prin gratii ci prin prezența camerelor de supraveghere, a tehnologiei exacerbate şi a dezvoltării tuturor acestora pe baza (vezi Doamne!…) protejării noastre de răufăcători şi terorişti. Trist, cum acest motiv util şi de bun simţ în sinea lui este folosit pentru a ascunde minciuni, motivaţii abjecte şi intenţii criminale.

    Şi cireaşa cireşii de pe tort… aceste tehnologii de comunicaţie sunt create ele însele pe baza unor frecvenţe radio care sunt tot mai şi mai dăunătoare de la o generaţie la alta. Deja demult oamenii care locuiesc în apropiere de antene de telefonie se plâng de tot felul de simptome şi afecţiuni, există sute şi mii de studii ale oamenilor avizaţi din întreaga lume cu privire la nocivitatea acestor tehnologii, şi totuşi mai există unii care susţin că nu există dovezi oficiale pe această temă (!!!).

   Aceasta este acum lumea în care ai fost, Tesla… Sper ca nu te-am mâhnit prea tare, pentru că din acest moment o să îţi vorbesc puţin şi despre alte aspecte.

    Încep să îmi modific paradigma, dragul meu Tesla, şi îţi zic cu toată stima şi aprecierea pentru tot ce ai făcut: cred că o providenţă superioară a făcut ca invenţiile tale să nu fie făcute publice şi progresul tehnologic să aibă astfel lentoarea pe care a avut-o (faţă de viteza pe care putea să o aibă) pentru că, iată ce face tehnologia pe actualul nivel de dezvoltare al lumi: prăpăd şi dezastru. Mă întreb eu însumi deseori, dacă implementarea tehnologiei în această formă în care există ea la ora actuală a adus mai mult bine, sau mai mult rău, conştiinței omenirii şi evoluției morale şi spirituale ale acesteia…

    Ceea ce ai adus tu acestei lumi a fost mult peste puterea ei de a asimila şi de a folosi în mod înţelept. Într-adevăr, nu există prostitor fără prostit şi după cum zicea în discursul său trezitor, unei întregi naţiuni, V (din filmul V for Vendetta), “dacă îi căutaţi pe vinovaţi este suficient să priviţi într-o oglindă”.

    Suntem noi, Tesla, noi oamenii, cei care nu am fost până acum atenţi la repercursuiunile pe termen lung a ceea ce facem în fiecare clipă. Suntem noi cei care, din cauza emoţiilor inferioare pe care tot noi nu le-am vindecat încă, am cedat în faţa manipulării, a fricii de terorism, a impunerilor de tot felul din partea celor care ar trebui să ne poarte de grijă.

    Dar ştii, există totuşi, faţă de anii trecuţi, sau mai bine zis faţă de deceniile trecute, un interes tot mai mare faţă de adevărurile punctate aici. Există tot mai mulţi şi mai mulţi care ţi-au păşit pe urme! Există inventatori care au deja maşinării care funcţionează pe baza energiei libere, free energy, exact ca şi cum funcţiona şi maşina ta. Există oameni care vorbesc public despre existenţa extratereştrilor benefici, şi despre intenţiile minunate ale acestora pentru omenire, există economişti care deja au pus la punct sisteme  economice care nu se mai bazează pe dobândă şi care nu mai folosesc banul ca pe un instrument înrobitor, există fiinţe iluminate spiritual care au făcut şcoli de spiritualitate şi care trezesc zeci şi sute de mii de oameni care îşi doresc armonie şi evoluţie, există politicieni care sunt verticali şi nu sunt corupţi. În ciuda exacerbării robotizării şi sclaviei faţă de un sistem deficient şi depravant, există tot mai mult bine, mai mult decât a existat vreodată până acum pe Pământ! Deşi nu e o majoritate din punct de vedere numeric, pentru aceşti oameni invenţiile tale merită să fie scoase la lumină, aplicate, utilizate şi puse în slujba creșterii unui Pământ paradisiac.

    Dacă ai avea posibilitatea, te-aş ruga să te reîncarnezi, pentru că acum, chiar și cu toate ororile de mai sus, o mână tot mai mare de oameni este capabilă să aprecieze invenţiile tale la adevărata lor valoare şi ar acţiona întru punerea lor înţeleaptă în aplicare şi întru utilizarea lor pentru bunăstare şi pace.

    Şi dacă acolo unde eşti ai această posibilitate, pune şi tu un gând bun Celui de Sus pentru omenirea care, aşa cum este ea în acest moment, încă creşte şi mai merită o şansă în faţa autodistrugerii.

    Sfârşit.

    ………….

    Oameni buni, treziţi-vă la relitate! Vindecaţi-vă. Căutaţi iubirea. Puneţi cu mult sau cu puţin umărul (pentru voi şi poate mai mult pentru urmaşii voştri) la creerea unei lumi mai frumoase şi mai bune, precum rândunica din parabolă, care ducea apă în cioc ca să stingă incendiul şi care răspundea în faţa ironiei suratelor cu afirmaţia: „Eu îmi fac partea”.

    Faceţi-vă partea! Oferiţi-vă exemplul personal! Astfel încât peste încă vreo jumătate de secol să nu mai existe necesitatea unei astfel de scrisori oricărui om din trecut care s-a încumetat „să ducă singur apă în cioc la incendiu”.

    Inspiraţie din inimă şi succes dumnezeiesc!

Prof. astrolog Daniel Iepure