Etichetă: spiritualitate

Viziunea pe termen scurt versus viziunea pe termen lung

Daniel IepureLeave a comment

”Unei fericiri pe termen scurt îi urmează o suferință pe termen lung.

Unei suferințe pe termen scurt îi urmează o fericire pe termen lung.”

Există în aproape orice situație sau aspect al vieții o sumedenie de viziuni și puncte de vedere. Totuși, chiar dacă numărul lor este mare sau imens, ele se pot clasa foarte ușor în două mari categorii, enumerate în titlul de mai sus. Chiar dacă fiecare par să aibă avantajele și dezavantajele specifice, la o privire atentă vom vedea că doar una din aceste perspective este cu adevărat constructivă și profund benefică.

Să ne aplecăm asupra lor cu un exemplu concret: un tânăr plin de aspirații înalte, într-o sâmbătă seara. Are de făcut o grea alegere 🙂 , între a merge la discotecă sau a rămâne acasă pentru a scrie la o carte pe care o are în plan de ceva vreme.

Varianta 1, merge la discotecă, urmează ceea ce în motto-ul de mai sus este acea ”fericire scurtă”: plăcerea dansului și a beției, bucuria socializării, etc. Apoi urmează inevitabil ”suferința” pe termen lung: mahmureala de a doua zi, amânarea scrierii cărții, și tot felul de efecte secundare legate de excesul făcut în seara respectivă.

Varianta 2, rămâne acasă: apare în primul rând acea ”suferință” pe termen scurt, care este însă, de data aceasta, o suferință autoimpusă, și de fapt nu este nimic altceva decât sacrificarea unei comodități pentru un bine suprem, suferință ai cărei parametrii sunt destul de clari (el știe și resimte ”în ce se bagă”, realizează o renunțare voită și conștientă, care nu îl ia prin surprindere cu efecte necunoscute). Rezultatul, fericirea pe termen lung: portofelul și ficatul lui manifestă recunoștință pentru absența discotecii și a beției, 🙂 și mai mult, acele pagini sau capitole scrise la carte îl aduc cu un pas mai aproape de trăirea (continuă apoi) a bucuriei de a-și fi dus mărețul vis la îndeplinire.

Este evident din cele de mai sus că prima perspectivă, deși conferă ”plăcerea” comodității și ”dulceața” lipsei efortului, este una distructivă, pe termen lung. Repetată la nesfârșit, aduce doar degradare și secătuire a resurselor și a potențialităților.

A doua perspectivă însă, este constructivă și profund benefică pe termen lung. Ea are totuși acel celebru ”preț”. Spun celebru, deoarece mulți oameni de succes (indiferent că acest succes s-a manifestat în plan material sau spiritual, sau orice alt plan), au de multe ori același răspuns la întrebarea ”cum ai reușit să ai succes?”: ”am fost capabil să plătesc prețul [acestui succes]”.

Evident, nu este o plată făcută în bani, ci în efort, timp, sacrificiu sau renunțare, preseverență, sau mai bine zis este un preț plătit în acea ”suferință” voluntară, incomodă pe moment, de a te dispensa de un bine pe termen scurt (care în fond este efemer și volatil) în schimbul unui bine pe termen lung (care este trainic, profund, constructiv și calitativ superior).

Mai concret, acest preț este sacrificarea filmului de la cinema, a plimbării cu prietenii, a bârfei cu vecinu, (îndeosebi) a jocului pe calculator/telefon sau a ucigașei telecomenzi,.. și exemplele pot continua la nesfârșit.

Acest ”preț” aduce în schimb, evident, o imensă valoare. Această atitudine necesită și simultan creează în timp, anumite calități precum răbdarea, perseverența, calmul, interiorizarea, …..

Evident, nu am apucături antisociale și nicidecum nu promovez izolarea în muncă (auto-) silnică, dar din păcate, marea majoritate a oamenilor zilei de azi sunt prinși în acestă ”buclă” a activităților care nu au un scop nobil, pe termen lung, și care nu implică realizarea a ceva constructiv pentru binele semenilor.

Fiecare dintre noi avem un dar, care se exprimă în această lume sub forma menirii, acel ceva pe care numai și numai noi (fiecare dintre noi) am putea să îl facem, și la urma urmei, din anumite puncte de vedere mai profunde, este chiar motivul ființării noastre în această lume. Nu cred că mai este necesar să pomenesc faptul că un procent îngrijorător de oameni nici măcar nu își cunosc această menire sau nici măcar nu își pun problema unor acțiuni îndreptate spre găsirea (și apoi realizarea) ei. Dar în schimb, exact acești oameni sunt cei care își fac timp pentru diverse activități care procură astfel de ”fericiri” mai mici sau mai mari, și în rarele momente cheie, de bialnț, se întreabă totuși: ”în profunzime, și în ansamblu, viața mea de ce nu este fericită?”

Ei bine, există un principiu conform căruia putem merge noaptea sute de kilometri cu doar cei aproximativ 100 de metri de bătaie a luminii farurilor. Pentru că orice drum în acest plan al Creației se desfășoară progresiv, și se ”țese” neîncetat tocmai pe baza alegerilor noastre. Acest principiu afirmă că întotdeauna (absolut întotdeauna, fără nicio excepție) știm ce să facem pentru următoarea treaptă a evoluției noastre. Vedem acei 100 de metri în față. Intuim care este cea mai potrivită acțiune în acel moment pentru a crește în plan spiritual, sau pentru a ne revela menirea. Negarea acestor lucruri se desfășoară la modul real pe fondul unei lipse de sinceritate cu noi înșine și pe fundalul unei stări de victimizare.

O modalitate sigură pentru a face pași concreți pe calea evoluției noastre și a descoperirii menirii, o consituie atitudinea în care sacrificăm micile plăceri ale vieții (sau măcar excesul acestora) pentru marile aspirații. Se dezvoltă astfel interior o atitudine de ”război” împotriva mediocrității, a lenei, a ignoranței, …. pentru că toate acestea se ascund întotdeauna sub acel veșnic ”mâine”, sub acel confort de moment, și sub acele scuze ieftine pentru care nu începem să acționăm exact în acel moment.

Mult succes în a sacrifica comoditatea pe termen scurt pentru aspirațiile pe termen lung.

Paradoxul zeroului

Daniel IepureLeave a comment

    Imediat dupa meditaţia de dimineaţă, mintea mea care tocmai fusese „pusă la respect” pentru o vreme, a scăpat „la liber” şi a început să zburde nestingherită reacţionând şi gândind cu viteza luminii tot felul de lucruri despre orice a prins la îndemână. Şi cum atenţia mea vizuală tocmai fusese atrasă de ora care avea mai multe zerouri, s-a declanşat imediat o întreagă filozofie asupra acestei cifre, şi am descoperit astfel, că ea ascunde (evident, la lumină), un mare paradox. L-am numit aici paradoxul zeroului.

    Am învăţat încă de când ne ştim că „zero nu are valoare”. Atunci, de ce ne dorim (de exemplu) un cont „cu multe zerouri”? Ne dorim un cont „cu multă lipsă de valoare”? Evident că nuuu! Dimpotrivă, în acest caz zeorul, aşa fără valoare cum se prezintă el la prima vedere, pare să adauge valoare!

    Şi pentru că orice domeniu al vieţii (din perspectiva corectă, cu bun simţ şi armonioasă) respectă legile divine ale firii şi principiile pe care este clădită Manifestarea, am căutat răspunsul la întrebarea de mai sus (cea cu contul) în funcţionarea acestor principii şi iată ce am găsit:

    Zero este simbolul nimicului, vidului, golului. Ştim însă din spiritualitate, şi mai nou şi din fizica cuantică, faptul că vidul este creator, că „în nimic se află totul”, că nemanifestarea este leagănul tuturor potenţialităţilor şi din noile descoperiri, că densitatea vidului tinde spre infinit (ăsta da paradox!). Pentru doritori, o mică „bibliografie”: documentarul lui Nassim Haramein Întregul Negru – Black Whloe, din 2011. Descoperim că de fapt între nimic şi tot există o relaţie specială care tinde din anumite puncte de vedere către… egalitate.

    La nivelul conştiinţei umane, zeroul (printre altele) simbolizează şi starea de vid mental, de lipsă a agitaţiei minţii, de „gol”, de lipsă a judecăţii, care ştim, din cărţi, sau şi mai bine, din experienţă, că este o stare extrem de specială şi valoroasă. Cum a ajuns această stare aşa de specială să fie simbolizată tocmai de cifra fără valoare?

    Am observat atunci (sau mai precis spus am primit inspiraţia) că în toate aceste cazuri, zeroul nu este singur! El se suprapune peste ceva anterior, predecesor temporal, pe o bază, pe un suport. Zerourile contului bancar mult dorit se adaugă unei cifre diferite de zero (şi astfel îi sporeşte acesteia valoarea). Starea de vid mental se aşează peste o anumită „valoare” pe care omul a dobandit-o anterior prin experienţă. Vidul universal care este sursa a tot ce se manifestă se suprapune tăcutei existenţe a lui Dumnezeu care este „valoarea supremă şi absolută”, este tot ceea ce vedem, şi tot ceea ce nu vedem, şi infinit mai mult peste toate acestea la un loc. Vidul din care se naşte totul este doar o expresie a divinităţii şi îi dă acestea valoarea şi capacitatea de a se manifesta, de a crea, de a ieşi în exterior, în Creaţie.

    În conştiinţa omului? Exact la fel. Ştim foarte bine că marile inspiraţii şi idei pe care le avem „ne vin”, ne sunt insuflate, le primim, nu le „fabricăm” noi singuri cu mintea sau cu individualitatea noastră. Ele pot să apară pe un fundal în care suntem liniştiţi, calmi, superior receptivi, adică într-o stare care este o expresie (mai mică sau mai mare) a vidului, „a lui zero”. Dar ele se suprapun întotdeauna peste ceea ce eram noi, peste ce am acumulat anterior, peste trecutul nostru, peste experienţa noastră.

    Receptarea acestor idei, de cele mai multe ori, deşi nu are a face strict cu activitatea mentală, se suprapune totuşi unei minţi (unei individualităţi) bine puse la punct, cu o experienţă vastă, sau chiar uneia care posedă o anumită stare de genialitate. Marile idei, care vin din „marele Vid/Gol” nu sunt receptate de o minte slabă, josnică, înclinată către aspecte degradante sau exclusiv materialiste.

    Altfel spus, ar fi o imensă diferenţă dacă am întreba „ce faci?” şi am primi răspunsul „nimic” de la Buddha sau Einstein pe de o parte, şi de la Tarzan sau Bulă pe de altă parte. În primul caz ne aşteptăm la o stare de Nimic (vid mental pe suportul unei trăiri profund spirituale) sau la „coacerea” unei idei geniale, pe când în al doilea caz percepem o stare de inerţie neproductivă, superficială şi larvară.

    Aşadar, fiind „locuitorii” unei lumi manifestate, chiar pregnant ancorată în manifestarea (materia fiind manifestarea dusă la extrema densitate), cel mai înţelept este să velorificăm ambele valenţe: atât Plinul, valoarea vizibilă, experienţa, cunoaşterea concretă, puterea armonioasă, exchivalente cu prima cifră a contului, cât şi Vidul, Golul, suspendarea mentală, meditaţia, rezonanţa cu lumile spirituale şi implicit cu Dumnezeu, care cresc exponenţial şi valorifică profund şi autentic fiinţa şi experienţa noastră, precum zerourile nu doar adaugă (pas cu pas) valoare, ci o înzecesc, o înmiesc, sau o fac de milioane de ori mai mare.

   Vă doresc din suflet o zi plină de valoare atât materială/concretă, cât şi, mai ales, valoare aparent goală, dar plină de sens şi îndumnezeire.

Prof. astrolog Daniel Iepure

2012 pe înţelesul tuturor

Daniel IepureLeave a comment

Este 12.12.2012, ora 12:12…..

2012 pe înţelesul tuturor

Scopul acestui articol este acela de a clarifica, sau măcar de a simplifica viziunea asupra transformărilor şi evenimentelor cosmice care au loc în aceaste timpuri, dar mai ales asupra efectelor pe care omenirea le resimte acum.

Informaţiile şi părerile despre 2012 abundă pe internet, în literatura spirituală, şi nu numai. Din păcate, ca şi la orice eveniment major nou, neobişnuit, masele de oameni reacţionează în diverse moduri, deseori nu cele mai constructive: griji, panică, pesimism, şi altele de acest gen.

Ce se întâmplă, de fapt, acum, în 2012?

Din perspectivă pur matematică, se încheie anumite cicluri cosmice şi simultan încep altele. Ceea ce contează, de fapt, este că aceste momente de cumpănă au anumite semnificaţii şi anumite efecte, care ne privesc în mod direct pe fiecare dintre noi, după cum vom detalia mai departe.

Pentru o bună înţelegere a acestei strânse legături dintre ciclurile cosmice şi noi, o să vă rog pentru început să urmăriţi să înţelegeţi, sau cel puţin să vă imaginaţi şi apoi să cercetaţi următoarele aspecte:

1. Fizica cuantică începe acum să descopere ceea ce înţelepţi din diverse tradiţii sipirituale afirmau acum sute şi mii de ani: totul este energie, inclusiv materia este o anumită formă de energie, am putea spune ceva mai „condensată”, şi automat supusă anumitor legi mai stricte. Aşadar, din această cauză, interferăm şi suntem vulnerabili la diverse forme de energie, chiar dacă nu le percepem în mod conştient şi chiar dacă de obicei nu putem opera asupra lor.

2. Energia electromagnetică este un exemplu din toată această multitudine de energii. Există chiar o anumită frecvenţă în cadrul acesteia cu care se poate opera extrem de uşor asupra psihicului uman. Creierul nostru funcţionează pe baza impulsurilor electrice şi emite unde pe anumite frecvenţe. Deci, este important de reţinut faptul că această energie, în funcţie de modularea ei, are efecte asupra stărilor şi gândurilor noastre.

Revenind la ciclurile cosmice, „momentele de cumpănă” de care vorbeam mai devreme reprezintă de fapt momente ciclice de sfârşit/început pe diverse traiectorii ale Pământului, în care anumite energii, printre care şi cea electromagnetică, emanate din anumite zone ale galaxiei, se „aliniază” cu energiile pământului într-un mod mai special.

Ei bine, toată această chestiune a anului 2012 gravitează în jurul diverselor efecte  pe multiple planuri pe care aceste alinieri le generează. Ciclurile despre care vorbim aici, după cum vom vedea, sunt destul de majore, şi au marcat într-adevăr schimbări radicale pe Pământ atunci când au mai avut loc, în trecut. Din păcate, chiar şi puţina istorie care a rămas despre acele evenimente a fost pe cât posibil ascunsă şi făcută inaccesibilă pentru masele largi ale omenirii.

Din perspectiva faptului că aceste cicluri au adus de obicei sfârşitul civilizaţiilor care au existat pe Terra, este oarecum întemeiată afirmaţia că „vine sfârşitul lumii”. Din păcate, această credinţă este în general privită dintr-un unghi defavorabil şi pesimist, până la apocaliptic. Totuşi, orice sfârşit reprezintă inevitabil un început pentru ce are să urmeze, şi, de exemplu, sfârşitul unei lumi autodistructive şi degenerative poate fi începutul uneia armonioase şi universal prospere. Aceasta este pe cale să se întâmple, şi ar fi de un real folos să adoptăm această viziune şi să contribuim la realizarea ei.

Să revenim la ciclurile cosmice. O să urmăresc în continuare să descriu succint mecanismul acestor cicluri. Un aspect deosebit de important este că ne aflăm acum la capătul a două astfel de cicluri, unul care durează aproximativ 25920 de ani și care se numește Ciclu Precesional, sau Precesia Axei, şi încă unul, care durează aproximativ 216 milioane de ani şi pe care îl vom numi Ciclu Galactic; în timpul acestei perioade de 216 milioane de ani Sistemul Solar face o rotaţie completă în jurul centrului galaxiei noastre.

Galaxia noastră este traversată de o „bandă” în care anumite energii sunt mult mai intense şi mai speciale decât în alte locuri. Astfel, orice stea, inclusiv Soarele nostru împreună cu sistemul solar trec prin această bandă de două ori pe durata unui astfel de Ciclu Galactic, deci o dată la aproximativ 108 milioane de ani. Una dintre denumirile acestei benzi este „centura fotonică”, şi a fost descoperită la jumătatea secolului trecut. Nu o să intru mai mult în detalii, doar voi menţiona că efectele acestui „salt” galactic se resimt pe o perioadă mult mai mare decât saltul precesional. Această perioadă a început în anul 1950 şi se va încheia definitiv în jurul anului 2100. Ea prezintă şi un maxim, care a început de curând, şi se va încheia în ajurul anului 2035.

Trecem acum la saltul precesional. Acesta faţă de cel galactic are loc ceva mai „des”, odată la 25920 de ani. De asemenea, acest ciclu presupune alinierea pământului cu anumite energii mai speciale. Celebrul calendar mayaş care se încheie acum în 2012, este bazat pe acest ciclu precesional. De fapt, solstiţiul de iarnă din 2012 reprezintă demarcaţia dintre ciclul precesional prezent şi cel viitor. Energiile vor putea fi simţite la maxima lor intensitate pe durata a trei zile în jurul acestui moment, deşi efectele la scară planetară au început de ceva vreme şi vor continua şi după această dată.

Ceea ce este extrem de special pentru vremurile în care trăim este faptul că aceste două cicluri se suprapun. Asta înseamnă că, inclusiv din punct de vedere al numeroaselor încarnări prin care am trecut dintotdeauna, acum trăim ceva deosebit, unic, şi avem şansa de a evolua într-o singură viaţă cât în mod obişnuit ne-ar lua mii de vieţi sau şi mai mult. Faptul că suntem aici, înseamnă totuşi că merităm şi că putem să trecem mai departe în evoluţia noastră ca suflete. Depinde doar de liberul nostru arbitru, de alegerile pe care le facem, şi de ce punem pe primul loc în viaţa noastră. La o scară mai largă, putem considera această viaţă şi mai ales această perioadă precum un examen, când, după ani de studiu, ne dovedim fie capacitatea de a merge mai departe, fie necesitatea de a mai repeta experienţe pentru a ne învăţa lecţiile.

Ce înseamnă toate acestea pentru Pământ şi umanitate?

Care sunt efectele acestor salturi, şi cum ne afectează pe noi acest scenariu? Pământul resimte şi reacţionează la toate aceste vibraţii noi. Modificarea climatică din ultimele decenii, de exemplu, este mai mult efectul celor explicate mai sus decât al poluării globale. (Asta nu înseamnă că poluarea este nesemnificativă sau că ea nu afectează planeta!) S-au remarcat, tot în ultimele zeci de ani, creşterea activităţii vulcanice şi seismice. Este posibil de asemenea ca în următorii ani să se producă inversarea polilor planetei, ceea ce nu este chiar atât de grav precum se preconizează, dar nici nu va putea trece neobservat.

Cele mai importante efecte sunt însă cele la nivelul conştinţei fiecăruia dintre noi. Cei care nu se vor alinia în interiorul lor cu energii ale păcii şi iubirii vor părăsi această lume într-un fel sau altul. Pe Pământ nu vor mai putea exista răutăţi, războaie, crime şi alte aspecte distructive. Pământul se transformă şi după această perioadă de tranziţie nu va mai accepta vibraţii joase, ci literalmente va deveni un paradis.

Ce avem noi de făcut?

Esenţial este ca în această perioadă să nu cădem în plasa panicilor şi a credinţelor negative sau apocaliptice de tot felul. Este esenţial să ne amintim că legea atracţiei sau legea rezonanţei funcţionează la fel de bine şi acum, mai ales acum , adică nu ni se poate întâmpla nimic din ceea ce nu ne este necesar şi din ceea ce nu atragem cu propriile noastre gânduri.

Ce putem face, pe scurt, este să ne clarificăm cât mai bine mintea pentru a face alegerile cele mai înţelepte, şi să aducem cât mai  multă pace în inimă pentru a ne manifesta cât mai armonios. Altfel spus, să dăm tot ce avem mai bun şi mai înalt din noi, şi să nu facem compromisuri faţă de sufletul nostru.

Putem de asemenea să urmăm orice modalitate de purificare, atât mentală, emoţională, cât şi fizică. Dacă urmăm o cale spirituală, este bine să dedicăm cât mai mult timp şi atenţie practicii diverselor tehnici de elevare a fiinţei. Oricum, mai important decât locul şi contextul în care ne aflăm sunt alegerile pe care le facem, oriunde ne-am afla.

Fie ca toţi să ne urmăm cea mai înaltă cale a sufletului şi a menirii noastre.

Astrolog Daniel Iepure