Necesitatea acestui articol pornește de la marile schimbări care au apărut în viețile noastre în ultimii ani vizavi de dezvoltarea tehnologică fără precedent. Fenomenul în care ”lumea din spatele ecranului” câștigă tot mai mult teren în comparație cu lumea reală (chiar dacă este iluzorie și ea, raportată la realitatea spiritului) îi afectează, se pare, și pe copii. Și în timp ce adulții au (sau cel puțin ar trebui să aibă) acel dram de autocotrol care le permite să se oprească la timp din calea pierderii timpului (cu laturile degenerante ale tehnologiei), copiii nu pot să facă asta – acest deziderat le revine părinților.
Dar ce te faci, ca părinte, după ce copilul a prins gustul jocului și setea sa de lumea virtuală capătă asemănările unei bestii dezlănțuite căreia i s-a luat prada? Da, comparația este grea, dar cei care s-au confruntat în intimitatea casei sau familiei lor cu acest aspect știu bine la ce mă refer: există copii cărora în acele momente le ies la suprafaţă cele mai ciudate tendinţe, fie de supărare abisală, fie de revoltă cumplită. Şi ei nu se controleză, că doar sunt copii – este firesc. Spun şi manifestă exact ceea ce simt în acel moment, exprimând în exterior lucruri pe care părintele poate nici nu le bănuia anterior şi care îl lasă perplex…
Precum în celelalte articole de aici, vom aprofunda acest fenomen şi soluţiile sale dintr-o perspectivă spirituală, menită să dea cele mai utile rezultate pe termen lung.
După cum voi detalia într-un articol viitor, tendinţa naturală şi spontană a jocului are rădăcini foarte profunde, arhetipale, divine, în timp ce „boala” jocului în exces (fără discernământ) îşi are rădăcinile în disperarea unei conştiinţe limitate de a controla cu orice preţ anumite realităţi exterioare, atât timp cât, aflându-se în acest stadiu al limitării, ea este incapabilă de a se controla pe sine însăşi, aspect atât de necesar. Şi de această situaţie dezechilibrată ne vom ocupa în continuare.
Viitorul
După cum am detaliat în emisiunile despre inteligenţa artificială (aici şi aici), dezvoltarea nereglementată a acesteia este unul dintre cele mai mari pericole cu care se poate confrunta omenirea. Şi se va confrunta – este o lecţie a umanităţii de care nu va scăpa, aceasta fiind o etapă necesară în dezvoltarea ei ca specie. Rezultatul depinde de omenire însăşi – lecţia, cum am zis mai sus, este inevitabilă, dar felul în care aceasta va fi parcursă (şi, sperăm, câştigată) depinde de… copii noştri.
Generaţiile care acum se află la vârsta copilăriei vor fi cele de care va depinde în mare măsură raportarea omenirii la această lecţie, deoarece adulţii actuali, deşi vor apuca să vadă multe transformări şi multe aspecte care astăzi sunt SF, nu vor apuca totuşi să aibă un cuvânt decizional, final, în această situaţie. Deci contează foarte mult cum cei de acum, copii, asimilează noile dezvoltări tehnologice şi ce „relaţie” stabilesc cu acestea.
Cum apare fenomenul
Înainte de a deschide subiectul, țin să amintesc că Bill Gates este unul dintre cei mai mari creatori de tehnologie, deci cunoaște subiectul, atât din punct de vedere ”interior”, ca și programator, creator al sistemului de operare Windows, cât și din punct de vedere ”exterior”, ca și conducător al corporației Microsoft care a răspândit tehnologie omenirii. Și deși nu prea ar putea fi el vreodată un exemplu eminamente benefic pentru ceva, totuși este profund semnificativ faptul că (repet, din perspectiva de cunoscător al acestor aspecte) nu le-a permis copiilor săi accesul la calculatoare până în adolescență, soția lui mărturisind că ar fi preferat să le permită accesul chiar și mai târziu.
Lumea de azi este astfel croită încât nu este lăsată să se ocupe de cele spirituale, sufletești, profund importante, fiind maximizată importanța aspectelor exterioare, materiale. Din cauza unui fenomen mult prea amplu pentru a-l trata aici, părinții în acest sistem nu au tendința (și de cele mai multe ori nici posibilitatea) de a se ocupa cu adevărat de creșterea și educarea copilului lor, care tocmai acum, la aceste vârste timpurii, are cea mai mare nevoie de atenție.
În acest context, părintele caută modalități de a scăpa de copil, respectiv timp pentru a munci, continuând-și orbește celebra ”cursă a șobolanului”, în timp ce copilul caută în alte părți fericirea proaspăt pierită din ambianţa sa odată cu retragerea părintelui.
Şi aici intervine,… da, aţi intuit: aici intervine muşcătura insidioasă a tehnologiei (partea ei malefică), fie prin aplicaţiile dezvoltate pentru a ”hrăni” aspectele psihologice inferioare ale omului, fie prin consumul excesiv al acesteia.
Aici copilul nepregătit din punct de vedere psihic are inconştienta satisfacţie a controlului exterior, în care vede şi simte cum că intenţiile şi gândurile sale prind imediat realitate,… dar (!): acest control este unul imediat, volatil, impulsiv, care hrănește latura instinctuală, și nu este cizelat de unealta răbdătoare a timpului şi sau strunit de legile armonioase şi divine ale atracţiei (care armonios înţelese ne învaţă să dobândim adevăratul control în faţa vieţii), și apoi, în momentul grelei desprinderi a copilului de ecran, el are tendința apoi să aplice același mecanism al controlului imediat și asupra vieții, viață care însă a fost creată de Dumnezeu cu reguli implacabile, nu de oameni insuficient de maturi și poate adesea atei care au creat așa-zisa realitate a tehnologiei actuale.
Și aici apare marele șoc: în viață, lucrurile nu mai vin pe loc, așteptările nu se mai îndeplinesc instantaneu, viața nu te mai lasă să fii un comandant tiran ci tinde să te facă mai înțelept, adesea prin suferință.
Cei care lucrează în domeniu sau părinții care au ochii bine deschiși și câteva cunoștințe în domeniul psihologic cunosc multitudinea de tulburări sau chiar situații la limita patologicului, care apar la acești copii, care sunt calmați din plâns cu jocul de pe tabletă în loc de brațele călduroase și care îşi găsesc pacea într-o bucată moartă de cipuri şi ecran care doar mimează şi falsifică o realitate, în loc să îşi găsească o pace infinit mai profundă lângă inima vie a părinţilor săi, care în cele mai multe cauzuri, mai au de lucrat ei înşişi la maturitatea şi responsabilitatea pe care o presupune creşterea unei noi vieţi, nu doar prin a-i pune copilului mâncarea necesară pe masă (care de multe ori se extinde în a-i procura cele mai „interesante” dar în fond inutile mofturi, care necesită efort material), ci prin a-i pune în suflet şi în adâncurile minţii valori spirituale, energie pură, iubire şi prezenţă afectivă.
Care este soluţia? Maturizarea părintelui, evident. Creşterea, cizelarea, informarea acestuia, atât ca om cât şi ca părinte. Şi, revenind la subiectul articolului, în paralel cu această grijă de propriul suflet de părinte, este absolut necesară încă o atitudine:
Să ai încredere în copilul tău!
Toată această situație în care copiii uită de minge, de parc și de gașcă în favoarea ecranului, (chiar dacă este timpurie) este pentru a se confrunta la momentul potrivit cu situaţia ce va urma la nivel de omenire în confruntarea acesteia cu inteligența artificială, și pentru a contribui în acel moment, fiecare cu ceea ce va avea de oferit: unii poate vor face ceva concret în direcţia asta; alţii vor servi drept exemple negative ale felului în care tehnologia nerestricţionată şi ajunsă la rang de viciu a transformat un copil isteţ într-o epavă umană.
Şi deasupra tuturor acestora se profilează cu o importanţă majoră, însăşi experienţa: faptul că acel copil, care va deveni om, a trecut prin acea experienţă, îşi aduce contribuiţia atât la nivelul psihicului său, cât şi la nivelul subconştientului colectiv, punân astfel umărul la marea probă a omenirii care va urma.
Experienţa presupune trecerea efectivă a fiinţei prin realitatea respectivă şi confruntarea cu ea.
Interzicerea jocurilor nu va face mare lucru, ci doar va amâna o situație, care apoi va exploda și mai puternic, ulterior. Dacă i se interzice cu totul joaca (la vârsta specifică jocului), copilul se revoltă și se naște conflictul.
Copilul are o conștiință în dezvoltare, așa că fenomentul cel mai important care se petrece la această vârstă este plantarea semințelor interioare ale adevărului, ale aspirației către divin, ale valorilor morale, ale comportamentului armonios. Pe lângă programul în care își face loc în mod armonios și joaca, copilul are nevoie de a învăța și a înțelege legile lumii la care invariabil revine când se termină jocul. El are nevoie să înțeleagă că jocul nu poate și nu va putea vreodată să îi ofere bucuria brațelor și iubirea inimii părinților iubitori, nu va putea să îi ofere mâncare, nu va putea să îi ofere aer, nu va putea să îi ofere viaţă.
Copilul are nevoie să înţeleagă toate acestea. Și trebuie ajutat în această direcţie, prin a i se explica, mult, foarte mult, de nenumărate ori, cu infinită răbdare, fără a i se interzice în mod forțat sau brutal anumite experiențe. Toate acestea sunt necesare pentru a planta semințele conștientizării vizavi de acest subiect. Este o muncă realizată cu conştiinţa, nu cu forța. Pentru că el este cel care trebuie să își dea seama la momentul potrivit (cel mai probabil când va fi mare), care este locul și rolul tehnologiei în această lume, unde este benefică și unde este malefică.
Acum, copilul are nevoie de acest ajutor la nivel de conștiință prin explicație repetată, care în timp va naște înțelegere. E copil, acum i se plantează semințele maturității. Nu are cum să își dea seama ca și un om matur ce reprezintă jocurile în exces cu adevărat, mai ales acum, la vârsta jocului – el are nevoie de joc, iubește jocul. Acum este timpul pentru joc. Iar când va crește mare, vor crește și semințele înțelepciunii plantate… Acum. Dublate de propria experiență a miilor de ore de joc artificial, el va fi cel în sarcina căruia va cădea realizarea adevărului în privința realității.
Voi încheia cu citatul care a dus, pe căi complexe dar uluitoare, la nașterea acestui articol.
Citatul este al părintelui Chiril de la mănăstirea Vatoped (muntele Athos):
„Să nu vă pară rău și să nu vă fie frică pentru copiii voștri din cauza că lumea in care ei cresc nu mai este ceea ce era.
Dumnezeu i-a creat și i-a chemat pentru momentul potrivit și exact al timpului în care ei se află. Viața lor nu a fost o coincidență sau la întâmplare.
Creșteți-i și educați-i pentru a cunoaște puterea în care merg în calitate de copii ai lui Dumnezeu.
Antrenați-i în autoritatea Cuvântului Său.
Invățați-i să meargă cu credință știind că Dumnezeu este în control.
Împuterniciți-i să știe că ei pot schimba lumea.
Nu-i învățați să fie înspăimântați și descurajați de starea lumii, ci plini de nădejde că pot face ceva în acest sens.
Fiecare persoană din toată istoria a fost plasată în timpul în care se afla datorită planului suveran al lui Dumnezeu.
El știa că Daniel se va descurca în groapa cu lei.
El știa că David se va descurca cu Goliat.
El știa că Petru va putea să treacă biruitor prin persecuție.
El știe că și copilul tău poate face față oricărei provocări cu care se confruntă în viața lui. Dumnezeu l-a creat special pentru asta!
Nu vă speriați pentru copiii voştri, dar fiți onorați că Dumnezeu v-a ales pe VOI pentru a crește și educa generația care se confruntă cu cele mai mari provocări din timpurile noastre.
Ridicati-vă până la aceasta provocare!
Creșteți-i pe Moise, Iosua, pe Ghedeoni, Danieli, Davizi, Estere, Petri, Paveli, etc!
Dumnezeu nu este în nedumerire întrebându-se ce va face El cu această lume mizerabilă.
El are o armată pe care o ridică pentru a alunga întunericul și a-L face cunoscut pe El in tot pământul.
Nu lăsați frica voastră să fure măreția pe care Dumnezeu a pus-o în copiii voștri! Știu că este greu să ni-i imaginăm ca pe altcineva în afară de bebeluşii noștri dulci și vrem doar să-i protejăm de orice ar putea fi greu pentru ei, DAR EI S-AU NĂSCUT TOCMAI PENTRU UN TIMP CA ACESTA.”
Divină inspirație în creșterea și educarea copiilor voștri!
Arefilin (prof. astrolog Daniel Iepure)
