„Remember, remember / The fifth of november”… cred că e imposibil să fi văzut filmul fără să rămâneţi în minte cu aceste prime versuri, care îl deschid. Da’ chiar, l-aţi văzut? Dacă nu, vi-l recomand cu căldură. Posibil să fie unele din cele mai câştigate două ceasuri din viaţa voastră, în faţa ecranului. Da, ştiu, sunt cuvinte mari, dar mi le asum. Mai ales dacă întrezăriţi unele din simbolurile oculte şi intuiţi câteva din legităţile şi principiile pe care le pune în scenă. Iar pentru o mână de ajutor în această direcţie, vă recomand primul articol pe care l-am scris despre acest film.
Să ne aplecăm puţin asupra autorilor filmului, mai întâi
Este un film iniţiatic absolut genial, ca şi creatorii care l-au pus la cale, aceia care au creat poate cel mai măreţ şi impactant film cu mesaj spiritual al tuturor timpurilor – The Matrix. Totuşi, având în vedere vremea în care scriu aceste rânduri, este mai corect să scriu „creatoare”, decât „creatori”: fraţii Wachowski au devenit între timp, pe rând,… surori 🙂
Şi cu toată dragostea faţă de sexul frumos, fără nicio aluzie misogină, personal consider că această schimbare de sex a celor doi a avut legătură cu prea multul bine pe care l-au făcut odată cu acel film, fiind cel mai probabil un soi de pedeapsă ce le-a fost aplicată într-un fel sau altul. Dar să mulţumim lui Dumnezeu că nu au păţit ca alţi regizori de teapa lor, şi că sunt încă în viaţă, chiar dacă nu a mai rămas mare lucru din ei, nici măcar sexul.
Şi îndrăznesc să spun acestea pentru că, după Matrix şi încă alte câteva filme, inclusiv acesta despre care vorbim aici, care îşi păstrează veridicitatea şi mai degrabă verticalitatea spirituală, cele mai recente, deşi păstrează amprenta geniului lor, sunt înţesate cu tot felul de mesaje subliminale, atent şi malefic plantate în cadrul lor, fiind astfel „murdărite” din punct de vedere spiritual. Dar divagăm deja prea mult de la subiect, așa că vă urez, celor curioși, un prudent și plin de discernământ „vizionare plăcută”.
Vremuri noi, profețite de film
Revenind la film, în momentul vizionării lui, „pe vremuri”, pentru că erau alte vremuri raportat la ceea ce trăim acum, luasem într-o oarecare derâdere faza aceea cu interdicţiile de ieşire după orele 23. Nici pe vremea comunismului, din câte ştiu, nu exista această aberantă… măsură? Consider greşit să îi spun măsură, pentru că este o tâmpenie imensă. Ei bine, în fatidicul martie (2020), chiar în prima seară de după ordonanţa care a vehiculat această „măsură”, am avut un mic şoc, amintindu-mi secvenţele din film, şi chiar am încrememnit câteva momente, fizic, gândindu-mă: „chiar trăim aşa ceva!?!?”. Totuşi, jumătate din şoc nu era din cauza faptului însuşi, ci din motivaţia lui: un virus???
Da, sunt cu totul de acord cu măsurile de limitare a răspândirii infecţiei (dacă acestea sunt corect luate!), dar ce au în comun virusul cu noaptea? E cumva vreun prădător nocturn? A, daaa, liliecii sunt de vină! (da, evident, e o glumă ironică) Ce conexiune logică, de (măcar un minim) bun simţ ar putea exista între virus şi întunericul nopţii? E mai harnic la întuneric? Oamenii sunt mai mulţi pe străzi noaptea? Dar era din ce în ce mai evident că virusul nu cu întunericul nopţii are vreo legătură, ci cu întunericul minţii celor care au putut emite, respectiv transmite spre aplicare o asemenea „măsură”, stârnind cumva acest întuneric (al minţii). Iar acesta este unul din cele mai bune argumente în privinţa caracterului „cusut cu aţă albă” al acestei pandemii, pentru orice minte care judecă limpede. Cel puţin atâta timp cât din punct de vedere epidemiologic sunt sistematic şi cu bună ştiinţă (pardon, cu rea ştiină) evitate măsurile eficiente de izolare a focarelor în timp ce asupra oamenilor se iau măsuri dintre cele mai aberante şi fasciste (precum aceasta cu interdicţiile stricte pe timp de noapte) împotriva unei gripe oarecare ale cărei statistici sunt falsificate și al cărei virus are brevet (!) de mai bine de un deceniu, concluzia este că toată această poveste este orice altceva decât o pandemie (autentică), semănând mai mult cu zorii unei noi ere caracterizate de impunerea unor noi standarde sociale, care transformă oamenii în slugi obediente și planeta într-o închisoare. Cel puțin, asta s-ar vrea. (P.S.: toate cele de mai sus sunt informații dovedite și semnalate de mii de specialiști, îndeosebi medici, la nivel mondial). Iar eventualilor sceptici cu privire la adevărul celor petrecute, le răspunde însuși filmul: „Este ceea ce gândești tu, într-adevăr, sau este ceea ce vor ei să gândești?” – citat din personajul principal.
Asemănările cu pandemia
Pentru a nu vă răpi prea mult, atât din surpriza de a face voi înșivă conexiunile, dar nici din preţiosul timp, o să fac din nou o analiză relativ scurtă, mai degrabă schiţată, a paralelelor dintre situaţia actuală şi scenariul filmului:
– o situaţie dictatorială cu tente fasciste, cu măsuri aberante, care s-au impus în urma unei epidemii; deşi pericolul pare să fi trecut, măsurile au rămas;
– toată situația este impusă de la nivel politic (cu ajutorul celui medical), și de asemenea în colaborare uneltită cu mass media aservită politicului (citat din film, „treaba noastră este să transmitem ştirile, nu să le fabricăm; aia e treaba Guvernului”);
– situaţia este pusă la cale de un grup mic de oameni care a sfârşit în poziţiile de putere din politică / farmacie / media, dar care are un trecut obscur, implicat în activităţi de detenţie şi torţionare. Deşi informaţiile acestea nu se găsesc chiar pe toate gardurile, cercetaţi cu atenţie descendenţa şi trecutul oamenilor cheie care acum dictează lucrurile, atât în sistemul politic român cât şi în cadrul OMS!
– restricţiile, unele dintre ele semănând izbitor;
– mania de control a autorităţilor, realizată sub penibila scuză: „aceasta este pentru protecţia dumneavoastră”.
Înainte de „vizionare inspiratoare”, mai atrag atenţia asupra unui lucru, deja destul de clar: filmul prezintă un regim dictatorial deja în funcţie; să privim cu atenţie înspre acest film, să îl vizionăm oridecâte ori este necesar, şi să ne întrebăm: chiar suntem de acord să trăim într-o astfel de societate? Chiar suntem atât de dezbinaţi şi servili? Suntem de acord să ni se impună o astfel de lume? Pentru că într-acolo se îndreaptă lucrurile, dacă rămânem inerți, dacă acceptăm pasivi abuzurile care vor continua și mai amplu pe viitor!
Iar în încheiere, ofer cu toată dragostea (înţelegeţi tonul) o „dedicaţie” acestei „pandemii” (citat din film): „În timp ce bâta poate fi folosită în locul conversaţiei, cuvintele îşi vor păstra întotdeauna puterea. Cuvintele oferă modalităţi de înțelegere, şi pentru cei ce ascultă, enunţarea adevărului…”. Parafrazez: … şi adevărul este că e ceva teribil în neregulă cu această pandemie, nu-i aşa?
Dragii mei, cercetările şi apoi concluziile, vă aparţin.
Spor şi luciditate în aflarea acestora!
Prof. Astrolog Daniel Iepure (Arefilin)
