The Shadow Effect – Efectul Umbrei (1)

          Fiecare dintre noi are o ”umbră” alcătuită din toate aspectele renegate sau respinse din noi înșine. Calitățile care nu și-au găsit locul adecvat în noi, de obicei din cauza unei educații lipsite de principii spirituale, s-au transformat în ceea ce numim, generic, defecte. Energia lor, nefiind gestionată într-un mod propriu, se întoarce împotriva noastră, și ne dăunează în loc să ne ajute. Ele sunt cauza pentru care viața noastră devine sumbră, de ele ne lovim autnci când ea devine ori banală, ori plină de probleme în loc să cunoaștem succese și miracole la tot pasul.

          ”The Shadow Effect” – ”Efectul umbrei” este un documentar care tratează acest aspect. Înțelegerea, asimilarea și aplicarea constantă a principiilor cuprinse în el transformă inevitabil calitatea vieții noastre. Îi dă culoare, strălucire și fericire.

          Link oficial:   http://theshadoweffect.com/

          Link imdb:   http://www.imdb.com/title/tt1548638/

          Link youtube cu subtitrare ro:  https://www.youtube.com/watch?v=qdIbntGr7yI

          Link pentru subtitrare în limba română:   http://www.mediafire.com/?20uc8xhcnc9bdk8

          Câteva cuvinte despre documentarul “Efectul Umbrei”:

         Cei care cunosc cartea “Partea întunecată a căutătorului de lumină” sau alte cărţi scrise de Debbie Ford îşi pot face o idee despre însemnătatea acestui documentar şi despre cât de util poate să fie în transformare şi evoluţie.

            Viziunea propusă de film este una holistică şi integratoare. Deoarece majoritatea dintre noi nu am fost învăţaţi cum să gestionăm în mod folositor energiile şi situaţiile negative, ne-am creat în timp obiceiul de a fugi de ele, sau de a ni le reprima. Totuşi, dacă vrem să fim mai compleţi, mai iubitori, mai aproape de Dumnezeu, este necesar să avem o altă abordare a acestora, și a vieţii în general. Și nu la un mod superficial, ci, efectiv, să trăim în alt mod şi să simţim altfel viața, exact aşa cum este ea, acceptând-o, fiind cu braţele deschise către orice lucru care ne vine şi pe care încă nu îl putem controla. Pe scurt, să iubim cu toată fiinţa lucrurile pe care le vedem bune, să ne îndreptăm cu totul spre ele, şi în acelaşi timp să nu fugim din faţa lucrurilor pe care le considerăm rele, ci să le gestionăm în aşa fel încât, în final, ele să ne ajute să fim şi mai buni.

            Apropiindu-ne de Dumnezeu nu trebuie neapărat să ne forțăm să fim mai buni, ci mai degrabă să  urmărim într-un mod sincer să fim compleţi şi totali. Şi tocmai acest efort este cel ce ne va face mai buni, pentru că sufletul îşi ştie singur drumul către Dumnezeu; urmându-l, el ne ve duce acolo unde ne dorim cu adevărat să fim, ba chiar şi mai mult.

            Acest film aduce un punct de vedere care uneori poate fi greu de înţeles, alteori şocant. Touşi, orice minte deschisă şi orice suflet curat vor simţi şi vor înţelege ideea de bază a acestuia. Să nu uităm că Dumnezeu a creat tot ceea ce există: şi ceea ce numim bine, şi ceea ce numim rău, şi ceea ce numim rai, şi ceea ce numim iad…

            Recomand cu drag “Efectul Umbrei” tuturor celor care au ajuns în viaţă la situaţii limită şi au căzut înainte de a se ridica, tuturor celor care s-au simţit sau se simt neputincioși în fața vreunei situații, tuturor cărora disperarea le-a făcut la un moment dat cu ochiul, şi de asemenea, fiecărui căutător spiritual autentic.

            “Atenţie”, este un documentar care poate schimba destine!

            Vizionare inspiratoare!

Prof astrolog Daniel Iepure

Adevărul despre Triunghiul Bermudelor

         Atenţie! Recomand încă de la început celor sceptici să trateze această expunere ca pe o frumoasă poveste SF.

         Ideea acestui scurt articol s-a născut într-o trăire gen „Evrika”. Am citit o ştire şi brusc, în mintea mea s-au legat coerent informaţii din surse diferite care m-au făcut să îmi dau seama ce anume există în spatele misterului Triunghiului Bermudelor, şi mai ales m-au convins că nu este vorba de o presupunere sau de o înşelătorie.

         Concret: acum câţiva ani citem cu interes cărţile din seria Proiectul Montauk pe care, cu această ocazie, o recomand cu drag tuturor celor interesaţi de paranormal, ştiinţă ezoterică, tehnologii avansate, universuri paralele, etc, etc. Într-una dintre cărţi, „Întâlnire în Pleiade: O privire din interior asupra OZN-urilor”, autorul relatează un eveniment în care a ajuns la bordul unei nave extraterestre capturate de autorităţile din SUA. Nu intru în detalii, citez doar amănuntele importante pentru ideea de aici:

            „Deşi diametrul exterior nu depăşea 17 metri, odată intraţi în interior am mers timp de circa zece minute în aceeaşi direcţie, pe o distanţă de sute de metri, poate chiar de ordinul kilometrilor. La vremea respectivă mi s-a părut neverosimil. Din ceea ce ştiu astăzi, mi se pare evident că odată urcaţi pe navă, amintrat într-o realitate artificială. Aceasta este cheia construcţiei unui OZN şi a capacităţii dea călători dintr-un loc în altul cu ajutorul acestuia. (…) Deşi spuneam mai devreme că am pătruns într-o realitate artificial construită, aceasta părea la fel de reală ca şi mediul exterior sau ca şi camera în care vă aflaţi dumneavoastră acum. (…)  În spatele ecranelor se afla o altă încăpere, de mici dimensiuni, în care se aflau o grămadă de cristale de stâncă. Între acestea erau plasate tot felul de bobine, legate între ele prin cabluri. (…) Secţiunea inferioară a farfuriei zburătoare era izolată de restul navei şi era înconjurată de o bobină uriaşă. De fapt, era vorba de o sârmă foarte groasă bobinată, similară cu cele folosite pentru televizoare. Uriaşa bobină era conectată la setul de cristale din camera centrală, care părea să fie principala sursă de energie a navei. În esenţă, aşa era construită farfuria zburătoare. (…) Bazându-mă pe propriile mele observaţii şi pe teoriile pe care le-a avansat mai târziu grupul nostru, pot afirma că nava conţinea un sistem tehnic de producere a realităţii.Ce înţeleg prin aceasta? Exact ceea ce afirm: un sistem de producere a realităţii! Dacă definim realitatea ca un sistem de percepţie şi interacţiune care se supune anumitor reguli precise, un sistem tehnic de producere a realităţii va fi un sistem capabil să schimbe realitatea iniţială, creând o realitate diferită, ce poate interacţiona cu prima.”

            Reţinem de aici că ajutându-ne de energia cristalelor, modulată specific, se poate interveni asupra realităţii spaţio-temporale.

         Partea a doua a poveştii este o transmisie prin channelling a unei fiinţe extraterestre (deşi în cazul de faţă nu e important cine a zis-o, ci că e verosimilă) şi anume, că în Triunghiul Bermudelor ar exista o „maşinărie” bazată pe cristale care produce distorsiunile spaţio-temporale responsabile de celebrele dispariţii misterioase din acea zonă. Respectivul dispozitiv ar fi fost una din „jucăriile” cu care se „distrau” membrii civilizaţiei Atlante, acum mai bine de zece mii de ani.           Găsiţi dialogul respectiv aici şi îl aveţi redat mai jos, în limba engeză. (Nu se menţionează de cristale, detaliul l-am găsit într-un material audio al aceluiaşi channeller.)

           „Q: We have an area on our planet called the Bermuda Triangle…
            B: Yes.
            Q: Can you explain the phenomenon that goes on there?
          B: All I will say, at this point, is that it is a remnant of Atlantean energy in this way, and the opening of doorways inter-linking many dimensional rifts. And that many individuals, not all, that have passed in that area have simply been rendered into non-physicalness, as you know it, because of the passing through of that energy. In a sense it is as if, in your terms, a machine had been left running wild. You follow me?
            Q: Is it a time machine or? Do these people that pass through it,
do they experience…
           B: Some… a few, others simply are, in a sense, re-identified into another type of reality altogether, mostly non-physical, some in other dimensions. But the vast majority simply are individuals who you will find, that because of the electromagnetic shifting, the instability of the electromagnetic field and other phenomena, in your terms, simply have not yet been found, though they still exist within your dimension; in your terms they crashed. Will this answer your question?
             Q: Yes it does, thank you.
             B: Thank you.”

            Până aici toate bune şi frumoase, datele deja există. Urmează cireaşa de pe tort: exploratori americani şi francezi au făcut o descoperire monumentală: un cristal semitransparent, pe fundul mării Caraibelor, în formă de piramidă, pare-se mai mare decât Marea Piramidă din Egipt! Găsiţi aici articolul în engleză şi acesta, cu detalieri interesante pe tema Atlantidei, a efectului de piramidă şi altele.

         Aşadar, se pare că fosta civilizaţie pământeană, probabil în momentul autodistrugerii, ne-a lăsat fără să vrea un mic „cadou” pe fundul mării. Acesta ne creează acum tot felul de întâmplări misterioase şi ne trimite oamenii prin alte dimensiuni. Câtă vreme existenţa acestora nu este validată oficial, toate poveştile similare sunt categorisite de majoriatea oamenilor ca „inexplicabil”, „misterios”, „paranormal”, sau „aşa ceva nu există”…

         Puteţi găsi aici o relatare video a unui pilot profesionist, putem spune norocos, care s-a reîtors în realitatea noastră după ce era cât pe ce să translateze în alte dimensiuni. Circumstanţele zborului cu pricina sunt cel puţin interesante şi dovedesc un singur lucru: ceea ce se petrece în Triunghiul Bermudelor depăşeşte viziunea noastră tridimensională asupra realităţii.

Prof. astrolog Daniel Iepure

Sunt o parte a Marelui Tot – despre menire (2)

    Acest articol are rolul de a ne trezi atenţia cu privire la un alt adevăr aparent ascuns, dar care se află la lumina oricărei conştiinţe treze: o paradigmă mult mai vastă asupra vieţii şi funcţionării noastre ca oameni.

    Suntem, fiecare dintre noi, „celule” în diferite niveluri crescânde ale „trupului” ierarhiei universale: familie, comunitate, localitate, ţară, umanitate, galaxie, Cosmos, Creaţie (planul fizic împreună cu toate planurile energetice de Manifestare).

    Ce înseamnă asta? În primul rând, înseamnă că nu suntem singuri! (ar fi un bun subiect de meditaţie cel care se află în vreun moment de suferinţă…). Chiar şi fără a avea acces perceptiv la nivelurile energetice ale Creaţiei, constatăm cu uşurinţă că nu putem fi niciodată în totalitate izolaţi faţă de sistemul în care funcţionăm.

    Nivelul actual de dezvoltare al conştiinţei umane, este unul bazat pe individualitate (personalitate, ego, şi alte denumiri în funcţie de context). Însă această perspectivă este din anumite puncte de vedere orientată în sens invers legilor divine ale manifestării.

    Dumnezeu a creat totul exact aşa cum se aude (citeşte) aici: precum un tot: funcţional, organic şi sistematizat. Chiar dacă este alcătuit din miriade de părţi, acestea sunt părţi, şi prin urmare nu se pot izola în totalitate faţă de sistemul din care fac parte. Şi nici nu este cazul…

    Un bun exemplu sunt degetele mâinii care, deşi oarecum separate în inidividualitatea lor de degete, ele nu sunt de fapt decât extensii ale mâinii, şi nu pot funcţiona fără de aceasta (precum şi noi suntem „extensii” ale lui Dumnezeu şi nici măcar nu ne putem concepe existenţa, separată de Creator).

    Pentru buna (chiar perfecta) funcţionare a acestor părţi în totul de ansamblu, El a creat şi anumite Legi-Principii, care guvernează şi ordonează totul. Aceste principii, împreună cu imposibilitatea de izolate totală, sunt două aspecte interdependente: legile Universului ne „îndeamnă” sau chiar ne „forţează” să conlucrăm cu exteriorul (cu ceilalţi, cu alte aspecte, fiinţe sau niveluri ale Creaţiei) şi în acelaşi timp comunicarea, conlucrarea şi conectarea noastră cu orice din exterior se face pe baza acestor legi şi generează armonie doar atunci când aceste legi sunt respectate.

    Putem deduce uşor din acest punct de vedere că noi de fapt avem un loc mai mult sau mai puţin „prestabilit” în tot acest angrenaj, şi că în Creaţia lui Dumnezeu „nu suntem de capul nostru”. (Este un subiect foarte vast pe care îl voi integra într-un set mai amplu de articole, cu subiecte precum liberul arbitru, menirea, şi altele). Pe scurt, şi pentru acum , voi preciza doar că legătura dintre noi şi sistemul în care ne aflăm este realizat dintr-un anumit punct de vedere de manirea noastră.

    Revenind la exemplul cu degetele, putem să îl extindem la organe. În totul coeziv al anatomiei şi fiziologiei omului, fiecare organ joacă un anumit rol. Adică are o anumită menire. Pentru ca totul să funcţioneze armonios, organele trebuie să funcţioneze la parametrii precişi şi optimi. Altfel apare boala. Sau moartea.

    Ce se petrece cu un organ sănătos? Funcţionează la locul lui şi face o anumită sarcină pentru bunăstarea armonioasă a ansamblului corporal.

    Ce se petrece cu un om „sănătos” din punct de vedere al rolului său în societate/umanitate/Creaţie? Funcţionează la locul lui şi realizează o anumită menire pentru armonia de ansamblu a sistemelor superioare în care este precis integrat (sau mai bine zis, divin integrat).

    Şi precum un organ care primeşte la locul lui toate cele necesare pentru a-şi face treaba, la fel un om, dacă se află integrat acolo unde este armonios necesar, preimeşte la rândul lui de la Univers tot ce are nevoie pentru a-şi face menirea. Altfel spus, nu duce lipsă de nimic.

    Toate situaţiile de dizarmonie, eşec, lipsă, frustrare, neajuns, rău, suferinţă, se petrec din cauza lipsei de „aliniere” dintre om şi ansablul din care face parte. Altfel spus, din cauză că nu îşi face menirea.

    Imaginaţi-vă doar, un organ care o ia razna la fugă prin corp, pentru că aşa i s-a pus lui pata, sau pentru că aşa consideră el că este bine (fără să îi pese de exterior), sau pentru că a fost împins din cine ştie ce suferinţă… Poate vreo „suferinţă din dragoste” pentru un alt organ…

    Deşi nu vedem asta cu ochii fizici, situaţia este simultan la fel de ironică şi la fel de gravă şi pentru om. Ruperea de Dumnezeu, trăirea în afara menirii şi în afara fluxului binelui şi bunăstării sunt realmente „boli” dintr-o perspectivă spirituală. Iar în contextul actual al omenirii, dizarmoniile de tot felul au ajuns să fie considerate ca fiind fireşti, iar „lupta pentru supravieţuire, ceva la ordinea zilei…

    Dar pentru că noi nu „trăim doar pentru a plăti facturi şi pentru a muri”, adică nu existăm doar pentru noi înşine, este binevenit şi chiar stringent necesar să funcţionăm în armonie cu locul nostru dat de Dumnezeu şi primit „cu dragă inimă” de sufletul nostru, să ne trezim din punct de vedere spiritual, şi să ne realiză menirea.

    Putem începe întotdeauna (cum este de altfel şi firesc), de la locul în care ne aflăm şi să simţim cu inima dacă ceea ce suntem şi ceea ce facem este „aprobat” de inima noastră, de intuiţia noastră, de aşa zisa voce a sufletului.

    Nu este cazul întotdeauna să creştem pe vreo anumită treaptă ierarhică a lumii în care ne aflăm, dar este necesar să aducem un plus de calitate şi valoare exact acolo unde aflăm, iar acest lucru ne va aşeza spontan şi armonios, poate progresiv, către locul care ne aparţine.

    Revenind la exemplul anatomic, creierul şi colonul (spre exemplu) au fiecare locurile lor foarte bine stabilite şi ar fi un dezastru dacă ar face schimb de roluri. Sau de locuri… Precum la fel de dezastruos ar fi să existe o societate în care să fie doar regi şi niciun cavaler, sau doar cavaleri fără niciun rege.

    Revenind la exemplul de la început, cu cel care suferă din singurătate, se spune că pentru a învinge depresia este suficient să dăruieşti ceva: zâmbet, floare, cadou, serviciu, sau cu atât mai mult o acţiune în conformitate cu propria menire. Acest gest, în aparenţă mic, pune în funcţiune legi foarte importante ale Universului, şi are o caracteristică aparte: îl scoate pe om din limitele sale şi îl orientează către ansamblul din care face parte. De aceea şi efectul lui este atât de special.

    Vă doresc tuturor suuces dumnezeiesc în aflarea şi în punerea neîntârziată în practică a menirii pe care o aveţi.

Prof astrolog Daniel Iepure

Următorul articol.