Adevărul despre Triunghiul Bermudelor

         Atenţie! Recomand încă de la început celor sceptici să trateze această expunere ca pe o frumoasă poveste SF.

         Ideea acestui scurt articol s-a născut într-o trăire gen „Evrika”. Am citit o ştire şi brusc, în mintea mea s-au legat coerent informaţii din surse diferite care m-au făcut să îmi dau seama ce anume există în spatele misterului Triunghiului Bermudelor, şi mai ales m-au convins că nu este vorba de o presupunere sau de o înşelătorie.

         Concret: acum câţiva ani citem cu interes cărţile din seria Proiectul Montauk pe care, cu această ocazie, o recomand cu drag tuturor celor interesaţi de paranormal, ştiinţă ezoterică, tehnologii avansate, universuri paralele, etc, etc. Într-una dintre cărţi, „Întâlnire în Pleiade: O privire din interior asupra OZN-urilor”, autorul relatează un eveniment în care a ajuns la bordul unei nave extraterestre capturate de autorităţile din SUA. Nu intru în detalii, citez doar amănuntele importante pentru ideea de aici:

            „Deşi diametrul exterior nu depăşea 17 metri, odată intraţi în interior am mers timp de circa zece minute în aceeaşi direcţie, pe o distanţă de sute de metri, poate chiar de ordinul kilometrilor. La vremea respectivă mi s-a părut neverosimil. Din ceea ce ştiu astăzi, mi se pare evident că odată urcaţi pe navă, amintrat într-o realitate artificială. Aceasta este cheia construcţiei unui OZN şi a capacităţii dea călători dintr-un loc în altul cu ajutorul acestuia. (…) Deşi spuneam mai devreme că am pătruns într-o realitate artificial construită, aceasta părea la fel de reală ca şi mediul exterior sau ca şi camera în care vă aflaţi dumneavoastră acum. (…)  În spatele ecranelor se afla o altă încăpere, de mici dimensiuni, în care se aflau o grămadă de cristale de stâncă. Între acestea erau plasate tot felul de bobine, legate între ele prin cabluri. (…) Secţiunea inferioară a farfuriei zburătoare era izolată de restul navei şi era înconjurată de o bobină uriaşă. De fapt, era vorba de o sârmă foarte groasă bobinată, similară cu cele folosite pentru televizoare. Uriaşa bobină era conectată la setul de cristale din camera centrală, care părea să fie principala sursă de energie a navei. În esenţă, aşa era construită farfuria zburătoare. (…) Bazându-mă pe propriile mele observaţii şi pe teoriile pe care le-a avansat mai târziu grupul nostru, pot afirma că nava conţinea un sistem tehnic de producere a realităţii.Ce înţeleg prin aceasta? Exact ceea ce afirm: un sistem de producere a realităţii! Dacă definim realitatea ca un sistem de percepţie şi interacţiune care se supune anumitor reguli precise, un sistem tehnic de producere a realităţii va fi un sistem capabil să schimbe realitatea iniţială, creând o realitate diferită, ce poate interacţiona cu prima.”

            Reţinem de aici că ajutându-ne de energia cristalelor, modulată specific, se poate interveni asupra realităţii spaţio-temporale.

         Partea a doua a poveştii este o transmisie prin channelling a unei fiinţe extraterestre (deşi în cazul de faţă nu e important cine a zis-o, ci că e verosimilă) şi anume, că în Triunghiul Bermudelor ar exista o „maşinărie” bazată pe cristale care produce distorsiunile spaţio-temporale responsabile de celebrele dispariţii misterioase din acea zonă. Respectivul dispozitiv ar fi fost una din „jucăriile” cu care se „distrau” membrii civilizaţiei Atlante, acum mai bine de zece mii de ani.           Găsiţi dialogul respectiv aici şi îl aveţi redat mai jos, în limba engeză. (Nu se menţionează de cristale, detaliul l-am găsit într-un material audio al aceluiaşi channeller.)

           „Q: We have an area on our planet called the Bermuda Triangle…
            B: Yes.
            Q: Can you explain the phenomenon that goes on there?
          B: All I will say, at this point, is that it is a remnant of Atlantean energy in this way, and the opening of doorways inter-linking many dimensional rifts. And that many individuals, not all, that have passed in that area have simply been rendered into non-physicalness, as you know it, because of the passing through of that energy. In a sense it is as if, in your terms, a machine had been left running wild. You follow me?
            Q: Is it a time machine or? Do these people that pass through it,
do they experience…
           B: Some… a few, others simply are, in a sense, re-identified into another type of reality altogether, mostly non-physical, some in other dimensions. But the vast majority simply are individuals who you will find, that because of the electromagnetic shifting, the instability of the electromagnetic field and other phenomena, in your terms, simply have not yet been found, though they still exist within your dimension; in your terms they crashed. Will this answer your question?
             Q: Yes it does, thank you.
             B: Thank you.”

            Până aici toate bune şi frumoase, datele deja există. Urmează cireaşa de pe tort: exploratori americani şi francezi au făcut o descoperire monumentală: un cristal semitransparent, pe fundul mării Caraibelor, în formă de piramidă, pare-se mai mare decât Marea Piramidă din Egipt! Găsiţi aici articolul în engleză şi acesta, cu detalieri interesante pe tema Atlantidei, a efectului de piramidă şi altele.

         Aşadar, se pare că fosta civilizaţie pământeană, probabil în momentul autodistrugerii, ne-a lăsat fără să vrea un mic „cadou” pe fundul mării. Acesta ne creează acum tot felul de întâmplări misterioase şi ne trimite oamenii prin alte dimensiuni. Câtă vreme existenţa acestora nu este validată oficial, toate poveştile similare sunt categorisite de majoriatea oamenilor ca „inexplicabil”, „misterios”, „paranormal”, sau „aşa ceva nu există”…

         Puteţi găsi aici o relatare video a unui pilot profesionist, putem spune norocos, care s-a reîtors în realitatea noastră după ce era cât pe ce să translateze în alte dimensiuni. Circumstanţele zborului cu pricina sunt cel puţin interesante şi dovedesc un singur lucru: ceea ce se petrece în Triunghiul Bermudelor depăşeşte viziunea noastră tridimensională asupra realităţii.

Prof. astrolog Daniel Iepure

Reţetă pentru consecvenţă

    Acest articol este răspunsul la o întrebare primită de curând: dacă am o reţetă pentru consecvenţă.

    Iar răspunsul meu este: da şi nu. Şi le voi explica pe fiecare.

    Mai întâi, de ce nu:

    Pentru că la fel ca orice reţetă, aceasta trebuie dusă la farmacie, „transformată” în medicament, apoi setată alarma de x ori pe zi, iar în momentul prestabilit, trebuie luat medicamentul. Iar toate acestea necesită acţiune. Acţiune pe care nimeni nu o va face în locul nostru şi nici nu este cazul! Aşa că această presupusă reţetă depinde strict de noi, şi nu există o reţetă universală prin care consecvenţa să fie miraculos „infuzată” în noi.

    Şi alături de acţiune, se mai necesită şi nişte perseverenţă. Care ţine foarte mult de obicei, obicei care ţine de caracter şi de acele aspecte cu care ne identificăm (cine suntem, sau mai bine zis, cine credem că suntem), iar toate acestea au la bază un aspect fundamental pentru întreaga noastră viaţă: starea de spirit; starea emoţională; atitudinea.

    Câtă vreme starea noastră de fundal rămâne aceeaşi, pe calea stare-caracter-obiceiuri-acţiune va apărea la un moment dat, inevitabil, un sabotaj, deoarece baza (starea) are anumite părţi slabe, corupte, viciate, anemice.

    Iar acum, după ce ne-am convins că este absolut inutil să aşteptăm pasiv vreo intervenţie exterioară sau vreun miracol, urmează…

    Da, se poate! Cum:

    Singura constanţă în Univers este inconstanţa (schimbarea) şi absolut toate aspectele punctate mai sus se află mereu într-o stare dinamică, maleabilă, transformabilă. Ba mai mult, ele se modifică în mod constant şi se autoîntreţin dacă nu se intervine asupra lor.

    Aspectul care este absolut necesar să fie înţeles, şi apoi aplicat, este acela că pentru a modifica mersul lucrurilor este necesară o intervenţie susţinută mult mai intensă decât în timpul procesului gata pornit.

    Dacă vedeţi cumva vreun om foarte împlinit care nu face mare lucru pentru ceea ce este sau ceea ce are, puteţi uşor cădea în capcana de a crede că reuşita e „ieftină” sau că dacă ne comportăm la fel de relaxat, vom avea parte de acelaşi destin. Realitatea este că acel om a făcut un supraefort la început. A plătit un preţ; preţul confortului, preţul plăcerilor pe termen scurt, preţul ataşamentului de telecomanda televizorului, etc. Precum un avion consumă de 3 ori mai mult carburant la decolare decât în timpul zborului la altitudinea de croazieră, la fel, pentru a „urni” lucrurile, este nevoie la început de acel impuls. Nu se poate altfel. Nu există excepţii, atâta vreme cât ne bazăm pe legile corecte ale firii şi ale Creaţiei.

    Inerţia există în viaţă precum în fizică: un sistem sau un corp va avea tendinţa de a-şi păstra starea actuală, de repaus sau mişcare, dacă nu se intervine asupra lui. Cei care stau, stau din obicei, cei care se mişcă şi evoluează o fac tot pe baza unui obicei. Efortul cel mare se depune la modificarea obiceiurilor, pentru că, odată îmbunătăţite, ele se vor autoperpetua mult mai uşor.

    Sunt relativ puţini cei care îşi modifică substanţial starea şi statutul, pentru că natura umană obişnuită are tendinţa de a se opune modificărilor profunde şi transformării obiceiurilor.

    Revenind la concret: este absolut necesar să depunem acest efort al transformării, dublat de încă un aspect: capacitatea oarecum „nebunească” de a nu ceda (în faţa opreliştilor). Spun „nebunească” pentru că trebuie să ai o minte nu  foarte rigidă, care să nu poată fi „convinsă” de către greutăţile care vor apărea, că ceea ce îţi doreşti este imposibil. Este ca şi cum ai spune că trebuie să fii nebun să mai crezi că poţi, după atâtea eşecuri. Şi aşa este. Ai nevoie de resurse emoţionale vaste care să te facă să continui iar şi iar (şi iar) atunci când vechile obiceiuri şi situaţii te vor doborî (pentru că asta este inevitabil).

    Nu este cazul să crezi într-un drum perfect cu o urcare constantă, ci mai degrabă în capacitatea aproape nelimitată de a continua. Este vorba despre acel „… nu ai reuşit, continuă” (când ai reuşit, continui de la sine, oricum). Robin Sharma spunea: „consecvenţa este mama măiestriei”.

    Explicaţia din punct de vedere karmic este aceea că, viaţa ne împinge oricum la evoluţie şi apelează la suferinţă atunci când este necesar – când nu ne mobilizăm noi la timp. Dacă avem noi iniţiativa, viaţa nu mai impune suferinţa necesară transformării, dar acest „preţ” o să îl „plătim” oricum prin „suferinţa” sau mai bine zis incomoditatea ce apare când renunţăm la vechi obiceiuri, la vechi energii, la limitări, etc.

    Deşi aceasta din urmă este o formă de dificultate, ea înalţă, este superioară calitativ, şi, poate cel mai important aspect, este gestionată de noi înşine, este un ingredient pe care îl folosim voluntar la creşterea şi cizelarea noastră.

    Toate acestea sunt informaţii, idei, perspective, repere. Fără punerea lor efectivă în practică, nu au nicio valoare. De aceea te invit să te „hraneşti” cu ele ori de câte ori ai nevoie pentru a-ţi înviora mintea şi motivaţia, dar apoi, treci urgent la acţiune! Spor!

Prof astrolog Daniel Iepure

            P.S. Pentru a afla aspectele tale, personalizate, de impulsionare a consecvenţei, poţi apela la o consultaţie astrologică.

   

Ordinea elementelor subtile în evoluţia omenirii

    La un moment dat, oprindu-mi atenţia asupra istoriei, am sesizat că evoluţia umanităţii de-a lungul acesteia urmează în mod strict succesiunea elementelor (pământ, apă, foc, aer, eter). Ştiam deja că orice proces şi fenomen din Creaţie respectă prin natura sa legile acesteia, dar când am avut această intuiţie am rămas totuşi surprins deoarece istoria unei întregi planete este ceva destul de vast şi complex. Şi pentru că nu am găsit nicăieri descrisă această perspectivă, am decis să o scriu.

    Acest articol nu este nici pe departe exhaustiv, ci doar o schiţă orientativă şi modestă asupra acestei paralele, care punctează elementele de bază, şi, la final, elemetele actuale şi practice, imperios necesare pentru cunoaşterea căutătorului spiritual.

    Să vedem acum perioadele respective („erele”) şi care au fost semnele acestora din punct de vedere al manifestării elementelor subtile.

    Pământul

    Dintotdeauna, în antichitate şi în evul mediu, bogăţia era „contorizată” tocmai de…  pământ. Pământ în sensul cel mai strict: posesiunea de teren agricol. Aveai pământ, erai bogat.

    În unele locuri la ţară chiar şi acum mai există această tendinţă, de a privi ierarhia „valorică” (sau ma bine zis financiar valorică) a vecinului şi a consăteanului după moşiile pe care acesta le deţine.

    Evident, pământul mult nu putea fi gestionat în lipsa tehnologiei decât de oameni, aşa că în mod „natural”, împărţirea socială s-a făcut relativ simplu, pe baza aceluiaşi criteriu: boierii erau posesorii de pământ şi ţăranii erau cei care munceau… pământul boierilor. Din păcate, această eră a fost impregnată de aerul sumbru al sclavagismului, deşi asta se datora mai degrabă naturii umane inferioare decât predominanţei elementului pământ: o să vedem că şi în următoarea epocă s-a produs oarecum acest fenomen, dar apoi a început să dispară progresiv.

    Din punct de vedere al elementului pământ, acestă epocă a avut caracteristicile acestuia: pământul era criteriul de bază al bunăstării, cantitatea acestuia era măsura de apreciere, munca manuală (activitatea fizică a gestionării) pământului era cea mai râvnită „unealtă de producţie”.

    Apa

    Această eră a început efectiv cu anul 1492 când Cristofor Columb a descoperit „India”, adică America. Căuta un drum mai scurt spre India, şi a găsit (surpriză!) alt continent. Din momentul descoperirii marilor teritorii „virgine” (cel puţin din punct de vedere al civilizaţiei europene), criteriul marilor îmbogăţiri (la nivel statal în special) a devenit „puterea de dominare/cucerire a apei”: flota. Aveai flotă, aveai putere. Astfel au apărut apoi marile imperii coloniale care s-au extins asupra noilor continente descoperite.

    Din punct de vedere subtil, acestă epocă a avut caracteristicile apei: capacitatea de extindere cu ajutorul apei (flota), însăşi ideea de extindere şi expansiune pe orizontală (cantitativă şi nu neapărat calitativă), deoarece acum s-au născut imperii de o suprafaţă cumulată imensă, fără precedent în istorie, iar la nivel cultural ideea de profunzime (specifică apei) s-a manifestat prin aprofundarea creativităţii artistice dar şi a explorării interioare a minţii şi psihicului uman, începută odată cu Renaşterea.

    Focul  

    Acest element este corelat cu epoca industrializării (revoluţia industrială) ce se consideră că a început în 1784 odată cu inventarea motorului cu aburi perfecţionat (ideea existase dinainte).

    Din acel moment bunăstarea a fost acumulată masiv de cei care aveau acces la puterea focului şi la ceea ce genera aceasta. Fie că este vorba de motorul cu aburi sau de motorul cu ardere internă, automatizarea a început să înlocuiască mâna de lucru (umană), astfel încât produsele se puteau face mult mai rapid (motorul nu obosea şi nu avea nevoie de concediu), mai precis (produsul finit începea să poată satisface anumite cerinţe de calitate) şi poate cel mai important, a apărut producţia în serie – se puteau face oricâte bucăţi din acelaşi obiect.

    Ca o paranteză, şi era curentului electric începută ceva mai târziu se încadrează tot aici, deoarece forţa electromagnetică este o expresie a elementului subtil foc (dar acesta este un alt subiect pe care îl voi trata separat).

    Şi acestă epocă a avut caracteristicile elementului ei: baza producţiei pornea de la foc sau de la ardere, creştea calitatea şi valoarea produsului şi implicit a vieţii oamenilor (puteau fi produse lucruri imposibil sau foarte greu de făcut de mâna umană ca şi precizie şi utilitate).

    Aerul

    Elementul aer este corelat preponderent cu activitatea minţii şi cu comunicarea.  Aceasta este aşadar era informaţională care se poate exprima cel mai bine prin zicala „cunoaşterea este putere”. Bazat pe aspecte care ţin de elementele precedente, în această eră bunăstarea ajungea cel mai uşor la cel care „prindea” primul o noutate, care afla pentru prima oară informaţia „fierbinte”. Mass media dar mai ales internetul au fost şi sunt mediile de propagare ale acestei ere. Ea a început odată cu dezvoltarea presei, apoi cu apariţia şi dezvoltarea tehnologiei radio/tv şi culminează cu expansiunea internetului. Ar fi foarte multe idei importante aici, dar ne rezumăm la aspectele de ordin spiritual, subtil:

    Caracteristicile de bază ale acestei ere (corelate cu elementul aer) sunt amploarea fără precedent a informaţiei, rapiditatea a circulaţiei acesteia, capacitatea fiecărui om de a ajunge din punct de vedere informaţional la aproape orice om de pe Pământ.

    O altă caracteristică importantă (din nou, premieră istorică) este „capacitatea” bunăstării de a ajunge cel mai uşor (a se putea răspândi şi multiplica) la cât mai mulţi oameni; în trecut, accesul la bogăţie era mult mai condiţionat de legăturile familiale sau de prietenie, dar acum condiţia de bază a multiplicării (produsului sau serviciului), şi implicit a obţinerii bunăstării, este, pe baza aspectelor punctate mai sus, accesibilă tot mai multor oameni.

    Ca exemple: azi, orice om care are un venit decent poate să aibă acces la aparatură cu care să producă un film de aceeaşi calitate tehnică cu filmele care se produceau acum jumătate de secol.

    Eterul

    Să vedem acum care este următorul pas.

    Elementul eter este cel „din culise”, care contribuie la crearea, susţinerea şi modificarea de stare a celorlalte elemente. Este mai puţin accesibil, aparţine „altei lumi” şi este cel mai „imaterial”. Care ar fi, la nivelul omenirii, etapa eterului?

    Ei bine, pe măsură ce etapa aerului îşi atinge apogeul odată cu generalizarea internetului şi cu inteligenţa artificială, etapa eterului începe să se nască şi să preia încet dar sigur frâiele evoluţiei.

    Din ce în ce mai mulţi oameni se refugiază în faţa agitaţiei specifice lumii impregnate de informaţie şi internet, dar acum această „retragere” (umanitatea fiind deja trecută prin întregul proces de evoluţie descris mai sus) nu se realizează la nivelul antic sau preistoric de la începuturi, ci la o „îmbinare” a tuturor celor parcurse: tot mai mulţi oameni acum se retrag în natură, dar nu oricum, ci vor o căsuţă electrificată (cel mai bine autotsustenabilă), cu maşină de spălat, cu conexiune la media şi internet, cu toate dotările utile care au îmbogăţit şi au colorat în felul lor umanitatea de-a lungul acestui proces.

    Şi încă un aspect esenţial

    Odată lumea exterioară eplorată într-un grad suficient de mare, „interesul” omului armonios din zilele noastre „se mută către alte lumi”: conectarea cu divinitatea, cu Sursa, cu lumea interioară. Avem grijă de sănătate (raioanele „bio” sunt tot mai mari, procentul de vegetarieni a crescut de mai multe ori în ultimii ani, etc), avem grijă de natură (se implementează tot mai multe idei ecologice precum maşinile şi dispozitivele electrice), şi cel mai important, avem tot mai mare interes faţă de ceea ce se află dincolo de lumea exterioară a simţurilor, dincolo de mintea agitată de zi cu zi, dincolo de cunoaşterea informaţională imediată – domeniul cunoaşterii subtile, interioare, supramentale, spirituale.

    „Explozia” de spiritualitate, popularizarea legii atracţiei şi a altor legi spirituale, interesul tot mai crescut al oamenilor către auto-cunoaştere sunt semnele începutului acestei „ere” a eterului, în care bunăstarea, belşugul, succesul, şi fericirea în aproape orice domeniu îşi vor trage rădăcinile din conexiunea şi comuniunea omului cu Dumnezeu.

    Deoarece eterul susţine şi conexiunile dintre celelalte elemente, expresia lui la nivel social susţine interacţiunea armonioasă şi schimbul de valoare. Aşadar, în această eră vor fi fericiţi cei care împart viaţa şi valoarea cu ceilalţi, cei care îşi împărtăşesc produsele creativităţii lor, cei care îşi realizează menirea. Conexiunea cu Dumnezeu fiind mai strânsă, tot mai mulţi oameni devin deja conştienţi (sau cel puţin caută cu asiduitate) menirea pentru care „Dumnezeu i-a trimis” în această lume pentru a o face mai frumoasă.

    Ca o idee corelată, armonia dintre oameni va creşte şi ea: sclavagismul (depsre care am pomenit la început), caractristic mai ales primei/primelor două ere, a început să se disipe odată cu „era focului” deoarece munca mecanică/robotică a început să fie făcută de maşinării, iar în epoca aerului (şi implicit în societăţile în care aceasta a ajuns) s-a pus accent pe egalitatea între oameni (distribuţia egală şi armonioasă fiind o altă caractesristică a aerului).

    Ei bine, în „era eterului”, va predomina nu doar egalitatea dintre oameni, ci chiar schimbul, relaţionarea şi dăruirea. De aceea, găsirea şi realizarea menirii este un pas consistent al fiecăruia dintre noi pentru a contribui la înaintarea omenirii către această nouă vârstă.

    Vă doresc tuturor succes sporit în găsirea şi îndeplinirea menirii, şi de asemenea în conectarea cu sursa de infinitate din interior.

Prof astrolog Daniel Iepure

        P.S. Pentru a afla detalii personalizate despre menirea ta, şi despre felul în care te poţi tu conecta cu uşurinţă la divinitate, comandă o interpretare astrologică aici.