Greutățile și suferința sunt o realitate incontastabilă a vieții, aproape la fel de evidentă precum aerul pe care-l respirăm. La o cercetare atentă, s-a constatat că oamenii de succes (indiferent de domeniul în care au excelat) au avut acea caracteristică de a se ridica iar și iar, indiferent de câte ori au căzut (metaforic, eivident). Au avut acel ceva care le-a permis, sau mai degrabă i-a determinat să nu rămână într-o postură mediocră sau decadentă niciodată. Au avut acel combustibil minune care în final i-a propulsat pe culmile reuşitei.
Să vedem așadar, din punct de vedere spiritual – energetic, ce mecanisme au pus în mișcare acești oameni.
Un principiu de bază și simultan un mare secret
În majoritatea cazurilor, maeștrii într-un anumit domeniu se pot recunoaște după următoarea caracteristică: pot genera lucruri mărețe pornind de la mijloace modeste sau chiar nesemnificative. Altfel spus, pot să aducă valoare mare sau imensă, pornind de la resurse restrânse.
Evident, acest fenomen încalcă în aparență legile de bază ale mecanicii creației, deoarece, totul fiind o transformare, nu poți scoate ceva din nimic; deci trebuie să fie ceva semnificativ acolo, la început, pentru a genera ulterior un rezultat major. Şi pentru că aceşti oameni fac mult „din nimic”, este evident că acolo, la început, se află ceva care ne scapă: o resursă care nu se vede, dar care poate fi intuită tocmai datorită rezultatului spectaculos care se naşte apoi. Mai mult, acest fenomen nu apare oriunde, ci doar în cazul acelora puţini care au o anumită putere lăuntrică, şi care ar putea repeta sau chiar repetă acest mecanism, uimind prin abilităţile lor. Asta dovedeşte încă odată că ei de fapt au acces la ceva care scapă majorităţii oamenilor. Ce este, oare acel ceva?
Dar mai întâi, să vedem ce nu este
Banii
Ca să începem cu un exemplu, Van Gogh era sărac, deşi picturile lui valorează azi întregi averi. Din anumite motive, el nu avea o „relaţie” constructivă cu banii, şi prin urmare nici nu i-a atras, deşi i-ar fi fost foarte uşor, judecând după valoarea artistică pe care a creat-o.
Resursele materiale au locul şi rolul lor de necontestat, mai ales în această lume fizică. Totuşi, există creaţii sau fenomene încununate de succes (mai ales în domeniu spiritual) care nu se bazează pe resursa materială, cel puţin la începutul dezvoltării acelei realităţi. Sunt atâţia oameni care au pornit „de la zero”. În multe cazuri banii s-au manifestat ulterior, tocmai ca urmare a acelui succes, deşi au fost absenţi la început, adică tocmai în momentul în care este necesară cea mai multă energie pentru a iniţia procesul. Deci clar, resursa magică pe care o căutăm aici nu sunt banii.
Ei pot cumpăra multe lucruri, îndeosebi materiale, dar nu pot cumpăra niciodată mai mult timp. Nu pot cumpăra dragoste, decât eventual, în cazurile cele mai degradante, pot „cumpăra” mimarea falsă a acesteia, dar asta se petrece cu un preţ (karmic) ulterior care este devastator pentru toţi cei implicaţi. Şi în final, ei nu pot cumpăra stări, emoţii, fericire, sau realizări spirituale.
Relaţiile
Nu suntem singura fiinţă de pe
planetă, relaţionarea şi într-ajutorarea sunt absolut necesare, mai ales dacă
nu ne ducem viaţa meditând într-o peşteră izolată. Totuşi, anumite legături
interpersonale mai puternice pot să propulseze anumite fiinţe sau anumite
proiecte în drumul acestora, uneori în mod armonios, alteori în mod necinstit.
Totuşi, marile realizări au fost
făptuite de oameni care aveau firi destul de individualiste, şi care au
relaţionat mai degrabă din nevoia de a-şi putea duce visul la îndeplinire. Aceste
realizari au necesitat de obicei muncă multă şi mult timp, care au fost
posibile tocmai prin restrângerea de către autorul acestora a relaţionării
(adeseori inutile), precum discuţiile bârfitoare sau acelea care nu au un scop
clar, precis şi constructiv.
Şi dacă tot veni vorba,
Munca, efortul, acţiunea
Deşi acestea sunt ingrediente esenţial şi de necontestat când vine vorba de mari realizări, ele nu constituie temelia ultimă a realizărilor, deoarece există (după cum observăm în mod evident) o sumedenie de oameni care muncesc enorm, fără să realizeze creaţii unice, remarcante, de impactul cărora să se bucure apoi masele mici sau mari de oameni. Deşi munca este întotdeauna de apreciat şi înnobilează în felul ei omul, realizată fără inimă, fără un scop măreţ sau în exces, poate genera dizarmonii. Oamenii care muncesc mult fără a avea realizări importante sunt în cele mai multe cazuri nefericiți, mereu obosiți, ofiliți interior, iar excesul de muncă este, de fapt, fie un teren de refulare a unor tensiuni interioare prost gestionate fie efectul unor credințe eronate cu privire la muncă şi la viața însăși.
Deci, nu este nici munca.
„The ultimate resources are emotional states!” (Resursele supreme sunt stările emoţionale) – Anthony Robbins
Cele mai importante resurse sunt cele interioare: stările de spirit, emoţiile, atitudinile.
Se spune de multe ori că succesul este repetabil, şi că poţi avea succes dacă faci exact ceea ce a făcut cel care a avut succes înaintea ta. Şi este corect, sunt foarte mulţi cei care au ajuns să îşi trăiască visul vieţii urmând o astfel de reţetă – urmând un oarecare model. Dar întrebarea fundamentală este: poţi într-adevăr face ceea ce a făcut predecesorul tău? Pus în aceleaşi situaţii, simţind aceleaşi frici, fiind copleşit de aceleaşi riscuri, chiar dacă ai dovada exemplului viu al reuşitei, poţi face aceleaşi alegeri? Ai curajul? Îţi asumi riscul?
Da, sunt mult mai mulţi cei care încep o astfel de cale (de a urma un model de reuşită) dar sunt puţini cei care şi ajung pe culmile acestei căi. Diferenţa este pusă în vedere în acele momente ale alegerilor, iar alegerile grele au în spatele lor „tone” de energie. Diferenţa dintre reuşită şi succes se rezumă la acele momente cheie – de risc, de greutate, de nesiguranţă, momenta în care oamenii de succes (care poate atunci nu au avut acces la resursele exterioare) au apelat la resursele interioare, de bază: încrederea; optimismul; determinarea; perseverenţa.
Iar toate acestea sunt realităţi de natură subtilă, energetică, spirituală.
Nu pot fi atinse cu mâna, de aceea cei care sunt cantonaţi strict la nivel material nu le pot apela la nevoie şi clachează
Nu se poate povesti cu ele şi nu răspund la întrebări, precum o fac oamenii cu care relaţionăm, de aceea cei care în drumul lor sunt dependenţi de ajutor exterior se vom împiedica la acest pas.
Nu sunt cantităţi, ci calităţi, de aceea cei care adună mereu munca precum ar aduna o valoare cantitativă, rămân blocați precum într-o buclă, neştiind că este necesar să modifice mai degrabă calitatea muncii lor, pentru a creşte exponenţial şi rezultatul.
Singuri cei care fac apel la resursele interioare sunt cei care mai devreme sau mai târziu vor avea parte de succes, deoarece accesează (chiar şi parţial) Sursa tuturor lucrurilor şi se hrănesc (atât cu intuiții cât şi cu putere) din aceasta. Iar această sursă este în ultimă instanţă, tocmai Dumnezeu.
În profunzimile spirituale ale fiinţei noastre, găsim atât răspunsurile corecte cu privire la destinul nostru cât şi puterea de a merge mai departe, mai ales atunci când circumstanţele exterioare ne par potrivnice. Aici, în pacea profundă din noi, ne găsim calea menirii, inspiraţiile corecte, puterea de a continua iar şi iar, dar mai ales fericirea şi împlinirea, deja prezente dinaintea atingerii scopurilor urmărite.
Iar pentru a le accesa la voinţă, atât pentru a avea puterea de a înainta, dar şi pentru a avea siguranţa că facem lucrul potrivit (în armonia de ansamblu a Universului) este absolut necesară apropierea de divinitate, în modul în care şi Biblia ne învaţă: „Împărăţia Cerurilor se află înăuntrul vostru”. Iată deci, încă odată, că planul spiritual stă efectiv la baza vieții și ascensiunii noastre.
Să avem cu toții o lume interioară plină de lumină divină și acces nelimitat la ea!
Arefilin
