Cauzele subtile ale bolilor şi însănătoşirea prin igiena mentală şi emoţională (3)

    Suntem atât de obişnuiţi cu ceea ce numim igienă, care este de fapt o igienă exterioară, dar neglijăm de cele mai multe ori puritatea lumii interioare, permiţând existenţa şi dezvoltarea unor „buruieni energetice” în plan mental şi emoţional.

    Din punct de vedere al dicţionarului, igiena este un „ansamblu de reguli şi măsuri practice pentru apărarea sănătăţii” sau „întreţinerea curăţeniei propriului trup”. Dar cum rămâne cu igiena realităţii interioare? Oare există astfel de reguli şi măsuri practice care se pot aplica la nivel mental şi emoţional pentru a ne feri de boli?

adevarulascunslalumina igiena mentala emotionala

    Evident că DA.

    Din punct de vedere al principiilor descrise în primul articol, este deja evident că rădăcina primară a tuturor afecţiunilor este de natură subtilă, adică o perturbare în anumite straturi din energetica fiinţei în cauză. Putem vorbi efectiv de o boală, în sensul ei energetic, adică o disfuncţie sau o perturbare a mecanismelor pe acel plan – energetic.

    La fel cum boala fizică se menifestă prin tot felul de simptome neplăcute, „boala” subtilă (mentală sau emoţională) se manifestă şi ea prin simptome neplăcute, caracteristice planurilor respective. De cele mai multe ori este vorba despre diverse tipuri de suferinţă interioară, neplăcere sufletească, apăsare emoţională, închistare mentală (prejudecată), şi altele.

    În aceste planuri energetice însă apare o problemă, care de altfel este o cauză majoră a persistenţei lor, şi implicit, indirect, chiar a multitudini bolilor fizice: lipsa unui stimul puternic (echivalentul durerii asociate majorităţii bolilor fizice) care să indice urgenta necesitate a eradicării acelor dizarmonii. Ba mai mult, din diverse motive care ţin chiar de karmă (destin) şi aspecte mult mai ample, se produce foarte uşor un fenomen de „obişnuinţă” al persoanei în cauză cu acele realităţi subtil-energetice (cu un mod defectuos de a gândi, sau cu o prejudecată prostească), astfel încât persona în cauză poate (pe baza realităţii limitate şi iluzorii în care ne aflăm) să nu îşi dea seama că este bolnavă energetic, şi să ajungă în timp să considere o astfel de situaţie dizarmonioasă drept una firească. De altfel, acesta este şi motivul pentru care înţelepciunea inerentă a manifestării „drenează” toate aceste „deşeuri energetice” tot mai jos în nivelul ierarhic al energiilor, până în planul fizic, adică până în trup, pentru ca la un moment dat cel în cauză să fie atenţionat de o durere clară şi de netăgăduit, că se află într-o situaţie dizarmonioasă pe care trebuie să o rezolve.

    Ca o paranteză umoristică şi pentru a completa înţeleregerea acestui fenomen, amintesc aici de acea vorbă înţeleaptă în felul ei: dacă prostia ar durea, mulţi ar fi bolnavi. Şi îndrăznesc o completare: în acest caz, mulţi s-ar deştepta mai repede, împinşi fiind de durerea acelei situaţii tulburi.

adevarulascunslalumina igiena mentala emotionala

    Igiena mentală şi emoţională

    După cum îi spune şi termenul, acest gen de igienă asigură o stare de curăţenie interioară (în gânduri şi emoţii). Deoarece curăţenia este de fapt o ordine (lipsa elementelor perturbatoare care nu îşi au loc în contextul care este curat), igiena mentală şi emoţională asigură o coerenţă a acivităţii interioare a omului, o aşezare la locul lor a gândurilor, a emoţiilor, şi implicit a energiilor care le poartă, în conformitate cu legile de existenţă ale Creaţiei pe care o „locuim”. Aceasta presupune de exemplu să fim iubitori şi blânzi atunci când este necesar şi să fim fermi şi categorici atunci când este necesar, şi nu invers.

    Precum lucrurile în planul fizic au principii care le gestionează distribuirea armonioasă, există şi din punct de vedere interior (moral) anumite principii care conduc inevitabil la armonie şi coerenţă în funcţionalitatea fiinţei umane în ansamblul ei. Deşi acestea sunt numeroase şi ar necesita poate o  carte întreagă pentru a fi înţelese profund, o să le schiţez în continuare pe cele mai importante din ele. Lista de mai jos este departe de a fi exhaustivă, dar ea acoperă marea majoritate a „necesităţilor principial-energetice” ale fiinţei, deci dacă este respectată în detaliu şi fără abatere, fără compromis, garantează o armonie interioară, o disponibilitate energetică crescută (energiile nemafiind consumate inutil în procese distructive) şi (cel puţin după oarecare timp), o viaţă sănătoasă, lipsită de boli ale corpului fizic.

adevarulascunslalumina igiena mentala emotionala

    Principii ale igienei mentale şi emoţionale

    Voi trasa în continuare cele mai importante principii în această direcţie. Pe lângă aspectele de bază ce ţin de latura spirituală a vieţii şi de armonia de ansamblu a fiinţei, am completat lista şi cu acele atitudini ale căror lipsă constiuie cauza subtilă pentru bolile care sunt cele mai răspândite din punct de vedere statistic la nivelul întregii umanităţi moderne.

    * Comunicarea, exprimarea (în special a tensiunilor şi conflictelor interioare), „ieşirea din carapacea” egoului, constituie un principiu de bază al întregii creaţii. Aceasta este structurată astfel încât (precum în fizică) izolarea absolută faţă de exterior este imposibilă, şi orice fiinţă creată posedă caracteristica de bază a deschiderii, a schimbului de energie / informaţie sub multiple forme, valabilă în orice plan al Creaţiei. Acest schimb armonios de energoie cu exteriorul anulează simultan sentimentele de singurătate şi abandon.
    Comunicarea este de asemenea „ultima soluţie” pentru a elimina detensionarea interioară, deoarece este cu mult mai înţelept (de exemplu) să spui unui om că îţi vine să îl baţi decât să o faci efectiv. În urma acestei comunicări, armonios realizată de ambele părţi, se poate rezolva conflictul (interior şi exterior) chiar şi dacă cei doi nu au ajuns la capacitatea de a se iubi din inimă reciproc (caz în care tensiunile nici nu ar mai fi existat). Dacă inima nu este trează, o minte pură sau măcar profund morală garantează o armonie stabilă şi înlătură tendinţele distructive.

    * Iubirea. Deşi este cel mai vast subiect de aici şi probabil singurul care le poate cuprinde pe toate celelalte, cuvintele nu prea îşi au rostul în cadrul lui. Iubirea este o atitudine activă, care se simte interior şi se aplică în practică (dincolo de faptul că se poate şi exprima în comunicare). „Dumnezeu este iubire şi iubirea este Dumnezeu”, iar mesajul lui Iisus are la bază iubirea. Dincolo de vindecare, este cea care permite fiinţei să se înalţe pe niveluri superioare de conştiinţă iar în spatele tuturor acţiunilor şi motivaţiilor stă iubirea, în felurite forme sau nuanţe.

    * Fericirea, bucuria de a trăi (care presupune lipsa tristeţii) este un „produs” direct al iubirii şi alimentează atât fiinţa în ansamblul ei cât întregul angrenaj exterior prin mişcarea / acţiunea care o generează către o activitate / fiinţă.

    * Iertarea este şi ea o urmare firească a iubirii şi este poate cea mai potrivită şi mai sigură metodă pentru a anula pur şi simplu efectele răului în diferitele sale forme sau pentru a ne desprinde din punct de vedere energetic de ceea ne agresează, interior sau exterior. Un capitol esenţial aici este iertarea de sine, care duce la împăcare şi la premizele re-orânduirii constructive a modului de a gândi şi a energiilor fiinţei. Un om care poate ierta pe sine nu se mai auto-sabotează.

    * Curajul (absenţa fricii) este cel care ne face să acţionăm corect chiar dacă apar obstacole sau frici, şi el dezvoltă de asemenea capacitatea de a asimila experienţele vieţii, de a învăţa ceea ce ni se oferă de la viaţă şi de a „aşeza” în noi acele aspecte şi experienţe care ne sunt necesare destinic şi evolutiv.

    * Încrederea/credinţa în viaţă, în ceilalţi, şi dincolo de toate în Dumnezeu, este cea care ne poate face să ne simţim „acasă” în Creaţia lui Dumnezeu, şi nu „rupţi de Părintele Ceresc care ne-a expulzat din Grădina Edenului” într-o lume rece şi ostilă. Noi purtăm permanent interior acel germene al conexiunii cu Absolutul, care ne oferă siguranţă şi o bază interioară sigură pentru a ne desfăşura forţele şi energiile în exprimarea noastră creatoare în lumea în care am fost puşi pentru a o face mai bună şi mai frumoasă.

    * Abandonul în faţa vieţii este capacitatea de a trăi din plin experienţele frumoase având simultan flexibilitatea şi capacitatea de a accepta ceea ce (aparent sau momentan) nu ne place sau nu ne este comod.
    Ideal este să cultivăm întotdeauna abandonul faţă de aspectele exterioare (pe care la modul principial nu le putem controla) simultan cu controlul tendinţelor / energiilor / impulsurilor interioare, care este chiar un aspect de bază al „fişei postului” vieţii pe care o avem. Este de mii de ori mai înţelept şi mai constructiv să controlăm reacţiile noastre decât realitatea exterioară care le-a provocat.

    * Înţelegerea profundă pe fondul cunoaşterii autentice, mai ales a celei de natură spirituală, ne oferă un fel de „manual de utilizare” al vieţii, iar pentru firile preponderent intelectuale sau mentale, acest aspect este esenţial. De asemenea, ne ajută să avem o minte deschisă, liberă de inhibiţii şi prejudecăţi, ceea ce determină energia noastră să circule liberă, să nu creeze blocaje în propria-i cale.

    * A trăi în conformitate cu scopul vieţii, a ne revela progresiv menirea este mult mai important decât pare, deoarece bucuria de a trăi, capacitatea de a iubi, fericirea şi alte aspecte esenţiale nu au cum să înflorească în momentul în care noi facem altceva decât ceea ce suntem cu adevărat croiţi să facem.
    Universul însuşi este astfel croit încât ne oferă condiţiile şi resursele în modul cel mai armonios posibil pentru ca noi să facem ceea ce este necesar să facem (menirea), iar în momentul îndepărtării noastre de necesităţile destinului nostru şi de propria menire, ne îndepărtăm simultan şi de propriile resurse. Nu este un fenomen de pedeapsă din partea divinului, ci pur şi simplu un fenomen ce ţine de funcţionalitatea Universului, care nu îşi risipeşte darurile celui care nu este înţelept în utilizarea lor.

    * Armonia – deşi este un cuvânt foarte general, în acest context ea exprimă „aşezarea potrivită” a omului în cadrul evolutiv al vieţii sale, respectând ritmul propriu, astfel încât acesta să nu stagneze / să nu avanseze lent, dar nici să nu se grăbească în mod forţat. Această capacitate este tangentă cu ceea ce au zis latinii: festina lente (grăbeşte-te încet) şi care este o condiţie esenţială pentru „a ajunge departe” pe drumul perfecţionării noastre ca fiinţe umane.

    * Stima de sine armonios înţeleasă şi aplicată, tangentă cu lipsa devalorizării, generează întotdeauna un sentiment stenic de bucurie / înflorire interioară, fericirie, şi contribuie în mod decisiv la capacitatea de a ne găsi resurse interioare chiar  şi atunci când totul în exterior ne pare potrivnic. Resursa de bază este şi rămâne întotdeauna una de natură divină, foarte profundă, şi este accesibilă pe baza identificării noastre: „cine eşti tu cu adevărat”? În momentul în care ştii cu adevărat cine eşti, nu îţi mai pierzi timpul cu ceea ce nu te reprezintă, şi astfel armonia (inclusiv sănătatea) care sunt parametri fireşti ai Creaţiei, ne devin disponibile total şi nelimitat.

    Să avem mereu o perfectă armonie interioară şi o sănătate deplină!

Prof. astrolog Daniel Iepure

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *