Cauzele subtile ale bolilor pe înţelesul tuturor şi aplicabilitatea diferitelor tipuri de medicină (2)

    Mama mea ne-a tratat dintotdeauna pe toţi în familie cu leacuri „băbeşti” şi prin metode cât mai naturale, deseori neconvenţionale. Sora mea e medic, şcolită pe băncile medicinei moderne. Eu, bolnăvicios când eram mic copil, am făcut deseori cunoştinţă cu tot felul de medicaţii din ambele categorii (atât cele naturale date de Dumnezeu, şi chimicalele născocite de oameni).

    Şi cu toate acestea, abia anii trecuţi, după mai bine de un deceniu de yoga şi nenumărate cazuri de afecţiuni (la care găseam îndeosebi conexiunea astrologică şi cauzele subtile), m-am întrebat la modul serios: de ce medicina alternetivă (naturistă, homeopată, etc), deşi are rezultate incontestabil superioare celei clasice, nu îşi ia locul de frunte în faţa ei? De ce medicina alopată, atât de blamată de către susţinătorii resurselor naturale (tot mai numeroşi) încă are întâietate? O fi aşa pentru că este totuşi, şi ea bună la ceva?

adevarulascunslalumina vindecare plante

    Iar răspunsul este un „da”, mare şi categoric. De ce?

    Pentru că fiecare din aceste două paradigme majore ale vindecării poate ceva ce nu poate cealaltă. Ele ar trebui să se susţină reciproc într-un tot complet, în loc să se împingă una pe alta de pe scaunul întâietăţii.

    În perioada respectivă, în urma unor analize atente şi a câtorva studii tocmai ajunsesem la o concluzie, pe care, înainte să îi dau statutul de principiu în mintea mea, voiam totuşi să o edific şi printr-o perspectivă a vreunei autorităţi în domeniu. Şi fără să urmăresc asta în mod expres, conjunctura a făcut să aud personal, în direct, această concluzie, identic formulată, de vice-preşedintele Societăţii Române de Acupunctură.

   Iar concluzia este aceasta: diferenţa între aplicabilitatea celor două mari tipuri de medicină este dată de efectele medicaţiilor lor specifice, pe termen scurt respectiv pe termen lung: medicina alopată are efect binevenit şi adeseori chiar salvator pe termen scurt, iar medicina alternativă (homeopată, naturistă, etc) are efect sigur doar pe termen lung; invers, apar dizarmonii şi diverse probleme. Evident, există şi excepţii, dar aici vom trata acest principiu în termeni generali.

adevarulascunslalumina vindecare plante

    Medicina alopată este medicina efectului pe termen scurt – a efectului imediat

    Vă amintiţi tabelul cu planurile energetice din primul articol şi principiul formării bolii în corpul fizic, pornind de la sursa sa din planurile energetice. După (poate) ani şi ani de gânduri şi emoţii negative, boala, acum ajunsă şi bine ancorată în corpul fizic (care, atenţie, are mecanismele lui destul de rigide, specifice materiei din care este compus) a ajuns deja la un stadiu în care, de cele mai multe ori, nu mai există suficient timp pentru a aplica o metodă la fel de lentă precum evoluţia bolii şi care să fie şi sigură (şi mă refer aici la boala privită în ansamblul ei, pornită din plan subtil şi „coborâtă” progresiv până în plan fizic). Boala a ajuns deja un mecanism în corp, care are inerţia sa – tinde să evolueze, nu să se oprească. În aceste cazuri, pentru a ne feri de urmările grave care pot să apară destul de curând, este necesar un instrument „în forţă” care acţionează exact acolo unde doare: la nivel fizic. Aici este „terenul” bisturiului, al antibioticelor, al compuşilor chimici care, chiar dacă o fac în mod forţat, impun o bună funcţionare corpului fizic. Aceasta este temporară şi de obicei afectează alte organe şi sisteme, dar are un efect sigur. Adică ne scapă pe moment de efecte mai grave în aria bolnavă sau chiar de moarte. Dar repet, aceasta este potrivită doar temporar!

    Medicamentele şi bisturiul oferă o stare temporară de armonie (doar) corpului fizic, astfel încât acesta să nu se degradeze iremediabil, şi astfel, omul în cauză să aibă la dispoziţie timpul şi bunăstarea necesare pentru a trece la adevărata vindecare: cea subtilă, energetică, emoţională, mentală.

    Acesta este marele avantaj al medicinei clasice, care este deseori ignorat de susţinătorii medicinei naturiste. Deşi am văzut cazuri chiar miraculoase care sunt excepţii, rareori sănătatea şi armonia trupească generală ajută omul în cauză să se vindece suficient de rapid prin metode naturale. Mulţi oameni se află în stări în care plantele (de exemplu) nici nu pot acţiona rapid, din cauza altor diverse dizarmonii instalate în fiinţa lăsată „în paragină” de ani de zile, în focul încrucişat al diverselor obiceiuri nesănătoase, de la cele alimentare până la cele atitudinale. Şi revenind la aceste excepţii miraculoase, deşi sunt posibile (şi putem să pornim de la premiza lor în vindecare), statistic vorbind, ele încă nu sunt o majoritate pe care omul obişnuit se poate baza. În caz de urgenţă este nevoie de un efect imediat şi sigur.

    Medicina alternativă are ca scop vindecarea definitivă, profundă (energetică), holistică

    … ce poate avea  însă loc doar pe termen lung. Un om care şi-ar putea modifica suficient de repede modul profund de a gândi şi de a simţi, astfel încât să se poată vindeca holistic (fizic, energetic şi psihic) pe termen scurt, ar dispune deja de un nivel al conştiinţei în care bolile ar fi extrem de puţin probabile. Aşa că realismul şi bunul simţ ne îndeamnă să luăm lucrurile aşa cum sunt: o vindecare profundă necesită o modificare constantă, în timp, chiar cu oarecare efort (mai ales la început) a unor obiceiuri, în special interioare: emoţii, gândire, atitudine; iar românul ştie dintotdeauna că „pe calul bătrân nu-l înveţi în ham”: omul pe nivelul obişnuit de conştiinţă nu stă foarte bine la parametrii neuroplasticităţii: este nevoie de un anumit timp pentru a transforma un obicei de gândire, o perspectivă, un crez.

    Conform principiilor şi funcţionalităţii care au fost punctate în primul articol pe această temă, este evident că timpul joacă un rol important în perspectiva holistică. Atât când vine vorba de îmbolnăvire, cât şi atunci când vine vorba de vindecare. În primul caz, aceasta este chiar un lucru binevenit: dacă suntem atenţi, vigilenţi şi prompţi, ne putem vindeca dinainte ca boala să „poposească” în corpul fizic, şi astfel ea să nu mai ajungă niciodată aici. În cazul vindecării, este absurd să aşteptăm un rezultat imediat în armonizarea unui proces ce s-a „defectat” în mult timp.

adevarulascunslalumina vindecare plante

    În concluzie:

    Pentru a ne vindeca plenar, holistic, pe toate nivelurile, avem nevoie de o medicină care ţine cont de toate aceste niveluri (şi care de obicei are nevoie de timp pentru a-şi stabiliza efectele): medicina alternativă. Iar pentru a ne asigura că nu murim sau nu ne chinuim până la finalizarea acestui proces, avem nevoie de medicina alopată, de metode urgente de restabilire a bunei funcţionări a corpului fizic.

    Spre exemplu, în stadiul final al cancerului, bisturiul poate fi mai util decât ceaiul de plante. Însă pentru a evita recidiva aproape sigură a acestuia, şi mai ales pentru a „trata emoţia bolnavă” din spatele lui, bisturiul este absolut inutil.  

    Când suntem în situaţie de urgenţă, nu este înţelept să ne bazăm exclusiv pe plante sau remedii, pentru că e posibil să nu apucăm vindecarea în viaţă. Iar când o armonie relativă a fost restabilită, este necesar să începem deîndată vindecarea interioară, deoarece cauza subtilă încă este acolo, chiar dacă efectul a fost spoit în corpul fizic prin modificarea forţată a unor parametrii ai lui, generând astfel iluzia vindecării.

    Vă doresc sănătate şi înţelepciune,

Prof. Astrolog Daniel Iepure