Ordinea elementelor subtile în evoluţia omenirii

    La un moment dat, oprindu-mi atenţia asupra istoriei, am sesizat că evoluţia umanităţii de-a lungul acesteia urmează în mod strict succesiunea elementelor (pământ, apă, foc, aer, eter). Ştiam deja că orice proces şi fenomen din Creaţie respectă prin natura sa legile acesteia, dar când am avut această intuiţie am rămas totuşi surprins deoarece istoria unei întregi planete este ceva destul de vast şi complex. Şi pentru că nu am găsit nicăieri descrisă această perspectivă, am decis să o scriu.

    Acest articol nu este nici pe departe exhaustiv, ci doar o schiţă orientativă şi modestă asupra acestei paralele, care punctează elementele de bază, şi, la final, elemetele actuale şi practice, imperios necesare pentru cunoaşterea căutătorului spiritual.

    Să vedem acum perioadele respective („erele”) şi care au fost semnele acestora din punct de vedere al manifestării elementelor subtile.

    Pământul

    Dintotdeauna, în antichitate şi în evul mediu, bogăţia era „contorizată” tocmai de…  pământ. Pământ în sensul cel mai strict: posesiunea de teren agricol. Aveai pământ, erai bogat.

    În unele locuri la ţară chiar şi acum mai există această tendinţă, de a privi ierarhia „valorică” (sau ma bine zis financiar valorică) a vecinului şi a consăteanului după moşiile pe care acesta le deţine.

    Evident, pământul mult nu putea fi gestionat în lipsa tehnologiei decât de oameni, aşa că în mod „natural”, împărţirea socială s-a făcut relativ simplu, pe baza aceluiaşi criteriu: boierii erau posesorii de pământ şi ţăranii erau cei care munceau… pământul boierilor. Din păcate, această eră a fost impregnată de aerul sumbru al sclavagismului, deşi asta se datora mai degrabă naturii umane inferioare decât predominanţei elementului pământ: o să vedem că şi în următoarea epocă s-a produs oarecum acest fenomen, dar apoi a început să dispară progresiv.

    Din punct de vedere al elementului pământ, acestă epocă a avut caracteristicile acestuia: pământul era criteriul de bază al bunăstării, cantitatea acestuia era măsura de apreciere, munca manuală (activitatea fizică a gestionării) pământului era cea mai râvnită „unealtă de producţie”.

    Apa

    Această eră a început efectiv cu anul 1492 când Cristofor Columb a descoperit „India”, adică America. Căuta un drum mai scurt spre India, şi a găsit (surpriză!) alt continent. Din momentul descoperirii marilor teritorii „virgine” (cel puţin din punct de vedere al civilizaţiei europene), criteriul marilor îmbogăţiri (la nivel statal în special) a devenit „puterea de dominare/cucerire a apei”: flota. Aveai flotă, aveai putere. Astfel au apărut apoi marile imperii coloniale care s-au extins asupra noilor continente descoperite.

    Din punct de vedere subtil, acestă epocă a avut caracteristicile apei: capacitatea de extindere cu ajutorul apei (flota), însăşi ideea de extindere şi expansiune pe orizontală (cantitativă şi nu neapărat calitativă), deoarece acum s-au născut imperii de o suprafaţă cumulată imensă, fără precedent în istorie, iar la nivel cultural ideea de profunzime (specifică apei) s-a manifestat prin aprofundarea creativităţii artistice dar şi a explorării interioare a minţii şi psihicului uman, începută odată cu Renaşterea.

    Focul  

    Acest element este corelat cu epoca industrializării (revoluţia industrială) ce se consideră că a început în 1784 odată cu inventarea motorului cu aburi perfecţionat (ideea existase dinainte).

    Din acel moment bunăstarea a fost acumulată masiv de cei care aveau acces la puterea focului şi la ceea ce genera aceasta. Fie că este vorba de motorul cu aburi sau de motorul cu ardere internă, automatizarea a început să înlocuiască mâna de lucru (umană), astfel încât produsele se puteau face mult mai rapid (motorul nu obosea şi nu avea nevoie de concediu), mai precis (produsul finit începea să poată satisface anumite cerinţe de calitate) şi poate cel mai important, a apărut producţia în serie – se puteau face oricâte bucăţi din acelaşi obiect.

    Ca o paranteză, şi era curentului electric începută ceva mai târziu se încadrează tot aici, deoarece forţa electromagnetică este o expresie a elementului subtil foc (dar acesta este un alt subiect pe care îl voi trata separat).

    Şi acestă epocă a avut caracteristicile elementului ei: baza producţiei pornea de la foc sau de la ardere, creştea calitatea şi valoarea produsului şi implicit a vieţii oamenilor (puteau fi produse lucruri imposibil sau foarte greu de făcut de mâna umană ca şi precizie şi utilitate).

    Aerul

    Elementul aer este corelat preponderent cu activitatea minţii şi cu comunicarea.  Aceasta este aşadar era informaţională care se poate exprima cel mai bine prin zicala „cunoaşterea este putere”. Bazat pe aspecte care ţin de elementele precedente, în această eră bunăstarea ajungea cel mai uşor la cel care „prindea” primul o noutate, care afla pentru prima oară informaţia „fierbinte”. Mass media dar mai ales internetul au fost şi sunt mediile de propagare ale acestei ere. Ea a început odată cu dezvoltarea presei, apoi cu apariţia şi dezvoltarea tehnologiei radio/tv şi culminează cu expansiunea internetului. Ar fi foarte multe idei importante aici, dar ne rezumăm la aspectele de ordin spiritual, subtil:

    Caracteristicile de bază ale acestei ere (corelate cu elementul aer) sunt amploarea fără precedent a informaţiei, rapiditatea a circulaţiei acesteia, capacitatea fiecărui om de a ajunge din punct de vedere informaţional la aproape orice om de pe Pământ.

    O altă caracteristică importantă (din nou, premieră istorică) este „capacitatea” bunăstării de a ajunge cel mai uşor (a se putea răspândi şi multiplica) la cât mai mulţi oameni; în trecut, accesul la bogăţie era mult mai condiţionat de legăturile familiale sau de prietenie, dar acum condiţia de bază a multiplicării (produsului sau serviciului), şi implicit a obţinerii bunăstării, este, pe baza aspectelor punctate mai sus, accesibilă tot mai multor oameni.

    Ca exemple: azi, orice om care are un venit decent poate să aibă acces la aparatură cu care să producă un film de aceeaşi calitate tehnică cu filmele care se produceau acum jumătate de secol.

    Eterul

    Să vedem acum care este următorul pas.

    Elementul eter este cel „din culise”, care contribuie la crearea, susţinerea şi modificarea de stare a celorlalte elemente. Este mai puţin accesibil, aparţine „altei lumi” şi este cel mai „imaterial”. Care ar fi, la nivelul omenirii, etapa eterului?

    Ei bine, pe măsură ce etapa aerului îşi atinge apogeul odată cu generalizarea internetului şi cu inteligenţa artificială, etapa eterului începe să se nască şi să preia încet dar sigur frâiele evoluţiei.

    Din ce în ce mai mulţi oameni se refugiază în faţa agitaţiei specifice lumii impregnate de informaţie şi internet, dar acum această „retragere” (umanitatea fiind deja trecută prin întregul proces de evoluţie descris mai sus) nu se realizează la nivelul antic sau preistoric de la începuturi, ci la o „îmbinare” a tuturor celor parcurse: tot mai mulţi oameni acum se retrag în natură, dar nu oricum, ci vor o căsuţă electrificată (cel mai bine autotsustenabilă), cu maşină de spălat, cu conexiune la media şi internet, cu toate dotările utile care au îmbogăţit şi au colorat în felul lor umanitatea de-a lungul acestui proces.

    Şi încă un aspect esenţial

    Odată lumea exterioară eplorată într-un grad suficient de mare, „interesul” omului armonios din zilele noastre „se mută către alte lumi”: conectarea cu divinitatea, cu Sursa, cu lumea interioară. Avem grijă de sănătate (raioanele „bio” sunt tot mai mari, procentul de vegetarieni a crescut de mai multe ori în ultimii ani, etc), avem grijă de natură (se implementează tot mai multe idei ecologice precum maşinile şi dispozitivele electrice), şi cel mai important, avem tot mai mare interes faţă de ceea ce se află dincolo de lumea exterioară a simţurilor, dincolo de mintea agitată de zi cu zi, dincolo de cunoaşterea informaţională imediată – domeniul cunoaşterii subtile, interioare, supramentale, spirituale.

    „Explozia” de spiritualitate, popularizarea legii atracţiei şi a altor legi spirituale, interesul tot mai crescut al oamenilor către auto-cunoaştere sunt semnele începutului acestei „ere” a eterului, în care bunăstarea, belşugul, succesul, şi fericirea în aproape orice domeniu îşi vor trage rădăcinile din conexiunea şi comuniunea omului cu Dumnezeu.

    Deoarece eterul susţine şi conexiunile dintre celelalte elemente, expresia lui la nivel social susţine interacţiunea armonioasă şi schimbul de valoare. Aşadar, în această eră vor fi fericiţi cei care împart viaţa şi valoarea cu ceilalţi, cei care îşi împărtăşesc produsele creativităţii lor, cei care îşi realizează menirea. Conexiunea cu Dumnezeu fiind mai strânsă, tot mai mulţi oameni devin deja conştienţi (sau cel puţin caută cu asiduitate) menirea pentru care „Dumnezeu i-a trimis” în această lume pentru a o face mai frumoasă.

    Ca o idee corelată, armonia dintre oameni va creşte şi ea: sclavagismul (depsre care am pomenit la început), caractristic mai ales primei/primelor două ere, a început să se disipe odată cu „era focului” deoarece munca mecanică/robotică a început să fie făcută de maşinării, iar în epoca aerului (şi implicit în societăţile în care aceasta a ajuns) s-a pus accent pe egalitatea între oameni (distribuţia egală şi armonioasă fiind o altă caractesristică a aerului).

    Ei bine, în „era eterului”, va predomina nu doar egalitatea dintre oameni, ci chiar schimbul, relaţionarea şi dăruirea. De aceea, găsirea şi realizarea menirii este un pas consistent al fiecăruia dintre noi pentru a contribui la înaintarea omenirii către această nouă vârstă.

    Vă doresc tuturor succes sporit în găsirea şi îndeplinirea menirii, şi de asemenea în conectarea cu sursa de infinitate din interior.

Prof astrolog Daniel Iepure

        P.S. Pentru a afla detalii personalizate despre menirea ta, şi despre felul în care te poţi tu conecta cu uşurinţă la divinitate, comandă o interpretare astrologică aici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *