Povestea soldăţeilor – despre efectul umbrei (2)

    Acest articol tratează un subiect extrem de important în evoluţia şi bunăstarea noastră: formarea blocajelor şi cum acestea ajung să ne saboteze puterea, calităţile şi fericirea. Veţi găsi aici şi răspunsul la pradoxul „marile calităţi se află în spatele marilor defecte”.

    Ideea de început la care mă voi referi este aceea de judecată mentală, de etichetare care pune în acţiune doar mentalul discursiv. Acest fapt duce la „înghesuirea” limitatoare a existenţei şi a miracolului vieţii cu feluriltele sale aspecte, de către mentalul nostru, în anumite şabloane şi limite foarte înguste faţă de posibilităţile uimitoare şi aproape infinite ale manifestării libere a energiei vieţii. Această judecată, pe scurt, plasează o idee preconcepută, conformă tiparelor de gândire vechi, într-un mod identificator asupra a ceea ce percepe (ceea ce văd este doar ceea ce ştiu deja până acum). (Puteţi vedea, în această direcţie, parabola ţăranului şi a hipopotamului). Acest mecanism de judecată limitează însă, drastic, posibilitatea Universului de a ne oferi soluţii practice, spontaneitate, şi în ultimă instanţă, fericirea de a exista.

    Această „capacitate” de a judeca nu este înnăscută ci dobândită prin educaţie. O să iau exemplul concret al unei scene din documentarul meu preferat, pe care l-am tradus în română, The Shadow Effect – Efectul Umbrei (descris în primul articol din această serie). Bunicuţa aduce prima dată (nu foarte inspirată…) prăjiturile. Fetiţa, pofticioasă, se apucă de mâncat şi le termină până când bunica aduce şi mâncarea. Iar apoi bunica o ceartă pe fetiţă şi o face lacomă, doar pentru că a mâncat în grabă mai întâi desertul. Aţi sesizat mecanismul de judecată aici, la final…

   O să trec în continuare la subiectul efectiv, care este puterea noastră interioară şi capacitatea de a funcţiona ca un întreg (în mod holistic).

    O să comparăm în continuare toată această putere şi „întregime” a fiinţei umane cu o armată de 100 de soldaţi. Aceştia sunt „muncitorii” noştri cinstiţi şi harnici, fiecare cu slujba lui (interioară) specifică. Ei sunt o metaforă a energiilor noastre interioare, preponderent subconştiente.

    Ei funcţionează într-un mod specific fiecare, dar compact în ansamblu, precum rotiţele unui angrenaj complex. Orice tulburare în munca oricăruia dintre ei are repercursiuni destul de grave în întregul angrenaj.

   Cum funcţionează mecanismul judecăţii?

   În momentul în care fetiţei din exemplul nostru i se spune „lacomă”, mai ales pe ton „aferent”, pofta firească şi naturală de mâncare devine acum un defect: lăcomia. În mintea ei se petrece următorul fenomen: să spunem, spre exemplu, că cei 10 soldăţei care se ocupă cu bunul mers al aspectelor fizice (cei care au gijă de somnul nostru, de integritatea fizică şi de pofta de mâncare necesară vieţii în acest plan fizic) capătă brusc o etichetă negativă: sunt lacomi. Din acest moment ei devin indezirabili, murdari, răi, neacceptaţi. Prin urmare manifestarea lor va trebui să fie cumva redusă la tăcere, munca lor stopată, şi ei – izolaţi. Dar cine să facă asta? Cine este „prin zonă”: alţi soldăţei (alte energii ale fiinţei care în mod normal sunt destinate unei munci constructive în altă arie a fiinţei). Aceştia îşi vor părăsi munca pentru care sunt în mod natural destinaţi, ca să vină aici să (culmea!) îi oprească şi pe aceştia dintâi să îşi facă munca pentru care sunt şi ei în mod natural destinaţi. Ce harababură!…

    Din acest fenomen rezultă două efecte majore.

    Primul, în fiinţa în cauză apare o tensiune care macină şi care transformă fericirea naturală şi inerentă însăşi vieţii într-o stare închistatoare, de luptă continuă, de nemulţumire, de conflict interior.

    Al doliea efect, care este şi mai grav, este acela că nu mai avem la dispoziţie 100 de soldaţi, ci doar 80… Imaginaţi-vă doar ce se petrece după 3-4 astfel de traume majore: rămânem fără soldăţei! Lucru care este extrem de grav.

    De ce? Pentru că, fără soldăţei: „nu am forţă”, „nu am încredere”, „sunt rău”, „sunt bleg”, adică… nu mai am putere benefică. Puterea îmi este blocată. Unde? În spatele marilor traume. De aceea, „marile calităţi se află în spatele marilor defecte”!…

    Probabil că (vă) recunoaşteţi în următorul dialog:

    „- Fii mereu în comuniune cu Dumnezeu! Fii mereu fericit! Fă-ţi menirea! Du-te şi devino marele vindecător/orator/expert/etc la care visai de mic copil!

     – Nu pot………………” – nu am încredere în mine, nu am resurse, nu am una, nu am alta, (nu mă am pe mine, acasă)… De ce?? Pentru că am soldăţeii blocaţi. Ei se luptă de zor şi îşi consumă aproape toată energia în lupte interioare inutile şi distructive, pe când treaba lor,… este cu totul alta.

    Aceasta este drama fiinţei contemporane, a societăţii de consum, a depărtării omului de Dumnezeu, a incapacităţii cuoaşterii/aplicării propriului rost (menirii), a paradoxalei „lupte pentru supravieţuire” (pe când energia vieţii cu toate nuanţele ei abundă, am putea spune „în exces” peste tot prin lume şi prin Univers). Toate acestea sunt, dintr-un punct de vedere superior, nişte boli grave.

    Pe bună dreptate se spune că din punct de vedere spiritual omenirea s-a aflat şi încă se mai alfă într-un stadiu de epidemie generalizată, de boală atât de amplu răspândită încât este considerată absolut normală, şi aproape nimeni nu îşi apleacă atenţia asupra ei pentru a o aduce la normal. Această boală este de fapt un efect al „compartimentizării” conştiinţei, adică al ieşirii din „întregimea” fiinţei noastre. Adică al separării soldăţeilor în lupte şi munci restrânse, în locul lăsării şi impulsionării acestora să funcţioneze sinergic în cadrul totului de ansamblu al minţii noastre (conştiente şi subconştiente).

    Care este această boală? Ei bine, urmăriţi să opriţi complet, voluntar, nimic altceva decât propriile gânduri, pentru câteva minute. (Fiind interioare, ar trebui să avem un control mult mai mare asupra lor decât asupra lucrurilor şi aspectelor exteioare, nu?). Este cam dificil, nu-i aşa? Ei bine, nu ar trebui să fie. Din punct de vedere mental, această incapacitate (care se manifestă la imensa majoritate a oamenilor) de a ne suspenda la voinţă pe durată nedeterminată fluxul gândurilor este o situaţie particulară, aparte, adică nefirească, o boală, precum un vâsc este un parazit pentru arborele gazdă. Dar acesta este subiect pentru un alt articol; să ne întoarcem la soldăţeii noşti.

Moleculele dezordonate de carbon formează cărbunele. Aceleaşi molecule ordonate (coerente, sinergice) de carbon formează diamantul. Aceeaşi valoare o putem obţine, metaforic vorbind, ordonând energiile şi resursele noaste interioare (soldăţeii).

    Continuând ideea că „marile calităţi se află în spatele marilor defecte”, sau altfel spus energiile curate şi pure se află în organizarea lor naturală şi firească după depăşirea haosului creat de blocaje şi traume, este imperios necesar să ne antrenăm curajul de a „asalta” urgent şi amplu, fără nicio amânare şi cu toată determinarea, toate problemele majore din subconştientul nostru, pentru că ele efectiv ne blochează  capacitatea de a trăi cu adevărat, de a ne face menirea, de a ne conecta cu Dumnezeu!

    Aceste caracteristici sau chiar calităţi, odată judecate, etichetate şi expulzate la periferia conştiinţei noastre (unde au devenit defecte, din cauza „lipsei de lumină” a conştiinţei care nu s-a mai proiectat asupra lor) au fost denumite în terminologia psihologică şi spirituală, umbră, iar tot acest mecanism descris în linii mari în acest articol, a fost denumit efectul umbrei.

    Acesta este dealtfel şi titlul documentarului lui Debbie Ford despre care am vorbit în primul articol.

    Evident, subiectul este foarte vast şi în următoarele articole voi trata mecanismele „soldăţeilor”, ale umbrei, şi soluţii pentru toate acestea.

    Îţi doresc succes şi inspiraţie în depăşirea obstacolelor pentru revelarea comorilor tale interioare.

    P.S. Dacă doreşti să afli în cazul tău particular, specific, care sunt mecanismele umbrei şi în ce arii ai cei mai puternici soldăţei (pe care să îi poţi valorifica cel mai eficient în dezvoltarea şi evoluţia ta), comandă o interpretare astrologică pe astroref.ro.

Prof astrolog Daniel Iepure

carbon “ordonat” molecular | carbon “dezordonat” molecular

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *