Reţetă pentru consecvenţă

    Acest articol este răspunsul la o întrebare primită de curând: dacă am o reţetă pentru consecvenţă.

    Iar răspunsul meu este: da şi nu. Şi le voi explica pe fiecare.

    Mai întâi, de ce nu:

    Pentru că la fel ca orice reţetă, aceasta trebuie dusă la farmacie, „transformată” în medicament, apoi setată alarma de x ori pe zi, iar în momentul prestabilit, trebuie luat medicamentul. Iar toate acestea necesită acţiune. Acţiune pe care nimeni nu o va face în locul nostru şi nici nu este cazul! Aşa că această presupusă reţetă depinde strict de noi, şi nu există o reţetă universală prin care consecvenţa să fie miraculos „infuzată” în noi.

    Şi alături de acţiune, se mai necesită şi nişte perseverenţă. Care ţine foarte mult de obicei, obicei care ţine de caracter şi de acele aspecte cu care ne identificăm (cine suntem, sau mai bine zis, cine credem că suntem), iar toate acestea au la bază un aspect fundamental pentru întreaga noastră viaţă: starea de spirit; starea emoţională; atitudinea.

    Câtă vreme starea noastră de fundal rămâne aceeaşi, pe calea stare-caracter-obiceiuri-acţiune va apărea la un moment dat, inevitabil, un sabotaj, deoarece baza (starea) are anumite părţi slabe, corupte, viciate, anemice.

    Iar acum, după ce ne-am convins că este absolut inutil să aşteptăm pasiv vreo intervenţie exterioară sau vreun miracol, urmează…

    Da, se poate! Cum:

    Singura constanţă în Univers este inconstanţa (schimbarea) şi absolut toate aspectele punctate mai sus se află mereu într-o stare dinamică, maleabilă, transformabilă. Ba mai mult, ele se modifică în mod constant şi se autoîntreţin dacă nu se intervine asupra lor.

    Aspectul care este absolut necesar să fie înţeles, şi apoi aplicat, este acela că pentru a modifica mersul lucrurilor este necesară o intervenţie susţinută mult mai intensă decât în timpul procesului gata pornit.

    Dacă vedeţi cumva vreun om foarte împlinit care nu face mare lucru pentru ceea ce este sau ceea ce are, puteţi uşor cădea în capcana de a crede că reuşita e „ieftină” sau că dacă ne comportăm la fel de relaxat, vom avea parte de acelaşi destin. Realitatea este că acel om a făcut un supraefort la început. A plătit un preţ; preţul confortului, preţul plăcerilor pe termen scurt, preţul ataşamentului de telecomanda televizorului, etc. Precum un avion consumă de 3 ori mai mult carburant la decolare decât în timpul zborului la altitudinea de croazieră, la fel, pentru a „urni” lucrurile, este nevoie la început de acel impuls. Nu se poate altfel. Nu există excepţii, atâta vreme cât ne bazăm pe legile corecte ale firii şi ale Creaţiei.

    Inerţia există în viaţă precum în fizică: un sistem sau un corp va avea tendinţa de a-şi păstra starea actuală, de repaus sau mişcare, dacă nu se intervine asupra lui. Cei care stau, stau din obicei, cei care se mişcă şi evoluează o fac tot pe baza unui obicei. Efortul cel mare se depune la modificarea obiceiurilor, pentru că, odată îmbunătăţite, ele se vor autoperpetua mult mai uşor.

    Sunt relativ puţini cei care îşi modifică substanţial starea şi statutul, pentru că natura umană obişnuită are tendinţa de a se opune modificărilor profunde şi transformării obiceiurilor.

    Revenind la concret: este absolut necesar să depunem acest efort al transformării, dublat de încă un aspect: capacitatea oarecum „nebunească” de a nu ceda (în faţa opreliştilor). Spun „nebunească” pentru că trebuie să ai o minte nu  foarte rigidă, care să nu poată fi „convinsă” de către greutăţile care vor apărea, că ceea ce îţi doreşti este imposibil. Este ca şi cum ai spune că trebuie să fii nebun să mai crezi că poţi, după atâtea eşecuri. Şi aşa este. Ai nevoie de resurse emoţionale vaste care să te facă să continui iar şi iar (şi iar) atunci când vechile obiceiuri şi situaţii te vor doborî (pentru că asta este inevitabil).

    Nu este cazul să crezi într-un drum perfect cu o urcare constantă, ci mai degrabă în capacitatea aproape nelimitată de a continua. Este vorba despre acel „… nu ai reuşit, continuă” (când ai reuşit, continui de la sine, oricum). Robin Sharma spunea: „consecvenţa este mama măiestriei”.

    Explicaţia din punct de vedere karmic este aceea că, viaţa ne împinge oricum la evoluţie şi apelează la suferinţă atunci când este necesar – când nu ne mobilizăm noi la timp. Dacă avem noi iniţiativa, viaţa nu mai impune suferinţa necesară transformării, dar acest „preţ” o să îl „plătim” oricum prin „suferinţa” sau mai bine zis incomoditatea ce apare când renunţăm la vechi obiceiuri, la vechi energii, la limitări, etc.

    Deşi aceasta din urmă este o formă de dificultate, ea înalţă, este superioară calitativ, şi, poate cel mai important aspect, este gestionată de noi înşine, este un ingredient pe care îl folosim voluntar la creşterea şi cizelarea noastră.

    Toate acestea sunt informaţii, idei, perspective, repere. Fără punerea lor efectivă în practică, nu au nicio valoare. De aceea te invit să te „hraneşti” cu ele ori de câte ori ai nevoie pentru a-ţi înviora mintea şi motivaţia, dar apoi, treci urgent la acţiune! Spor!

Prof astrolog Daniel Iepure

            P.S. Pentru a afla aspectele tale, personalizate, de impulsionare a consecvenţei, poţi apela la o consultaţie astrologică.

   

One thought on “Reţetă pentru consecvenţă”

  1. Interesantă rețeta și chiar de administrat “medicamentele”. Apreciez pregătirea în domeniu și articolele. M-aș bucura să am ocazia, pentru o evaluare, o discuție, o întâlnire.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *