Ce este şi cum putem recunoaşte în noi starea de releu (1)

    Există momente în viaţa noastră în care trecem prin stări despre care putem afirma apoi că „nu au fost ale noastre”, fiind pe deplin conştienţi şi convinşi că noi înşine nu puteam „fabrica” aşa ceva, şi că în acel moment o realitate sau o energie superioară nouă s-a manifestat sau s-a exprimat prin noi.

    Să vedem în continuare mai în profunzime ce este şi la ce (ne) foloseşte starea de releu.

    Starea de releu sau canal (sau chiar mai mult, starea de releu/canal divin/dumnezeiesc) este o stare modificată de conştiinţă (foarte specială în cazul releului divin) în care fiinţa noastră este aliniată la o realitate superioară (respectiv divină) din care extrage anumite informaţii sau energii pentru a le manifesta apoi în lumea exterioară, sau în planul în care fiinţa în cauză se manifestă.

    Termenul englezesc preponderent folosit în literatura spirituală este acela de channeling şi se referă de obicei la acele persoane care transmit în lumea noastră informaţii şi energii provenite de la o fiinţă extraterestră cu un nivel superior de conştiinţă, de la un înger sau de la alte entităţi de ordin superior.

    Înainte de a trece mai departe la caracteristici, voi preciza un aspect important, punctat mai sus, şi anume „releu” versus „releu divin”. Deoarece caracteristica principală, care reiese din definiţia acestui concept, este acea de a aduce în această lume ceva de altundeva, vom putea categorisi şi deosebi foarte rapid „releele” în funcţie de calitatea energiei/informaţiei ce este adusă. Aceasta poate să fie superioară, divină (releul divin), medie, sau demoniacă, nefastă.

    Există din păcate şi forme malefice ale manifestării acestui fenomen, în care sursa este o fiinţă malefic orientată (de exemplu o fiinţă aparţinând planului demoniac). Vorbim aici despre fenomenul de posesiune demoniacă, care oarecum iese (chiar şi ca denumire) din categoria de „releu” deoarece acolo nu este respectat liberul arbitru al fiinţei umane. Aceasta, datorită karmei negative acumulate prin acţiuni rele săvârşite în trecut, sau poate chiar pe baza anumitor „pacte”/„contracte” pe care ea însăşi le-a făcut, este oarecum privată temporar (câtă vreme fenomenul de posesiune se manifestă) de capacitatea de a-şi manifesta liberul arbitru şi de a se opune astfel acelei conexiuni energetice malefice. De cele mai multe ori ea nu vrea în mod conştient sau voit să manifeste un rău, dar nici nu i se poate opune acestuia, dacă acele energii profund nefaste încă predomină în aura sa.

    De obicei termenul de „releu” este folosit pentru a exprima acele fenomene de transfer voit şi conştient de informaţie sau energie.

    Dacă sursa care se află în alt plan al manifestării (şi care poate să fie o energie sau chiar o fiinţă) nu respectă principiile divine, şi are astfel tendinţe „personale” sau poate chiar malefice, atunci calitatea „releului” scade drastic, şi în acest caz, atât fiinţa umană care realizează acest act cât şi „consumatorii” informaţiei sau energiei care vine prin acea fiinţă se expun unui risc mai mult sau mai puţin grav, dar oricum, de nedorit.

    De cele mai multe ori, dacă nu este vorba de un fenomen de posesiune, dar nici de o calitate foarte înaltă a energiei angrenate, apar fenomene de mediumitate, în care, chiar dacă manifestările nu sunt grave şi evident nocive, fiinţa umană în cauză nu are decât parţial capacitatea de acces voit sau de selecţie conştient realizată asupra a ceea ce primeşte. Aşadar, fenomenul de releu/channeling se poate declanşa aproape oriunde şi oricând, sau poate aduce informaţii şi energii care nu sunt în „cel mai bun interes” al evoluţiei spirituale a celor implicaţi în proces.

    Din aceste cauze şi nu numai, în continuare vom face diferenţa foarte clară între starea de releu şi starea de releu divin, şi în articolul 2 despre acest subiect vom analiza în profunzime cea de a doua variantă, care se caracterizează în specialprin faptul că ea nu încalcă (nici prin manifestarea ei, nici prin ceea ce aduce) principiile divine şi liberul arbitru al niciunei părţi implicate în acest context (fie că este vorba de releul în sine, fie că este vorba de cei cărora el se adresează).

    Voi schiţa acum principala caracteristică ce ne poate ecrana faţă de manifestările dizarmonioase ale entităţilor sau energiilor cu care putem veni în contact: solaritatea (emisivitatea). Deşi prin însăşi natura lui, manifestarea fenomenului de releu presupune receptivitate, adică exact opusul, este foarte important să păstrăm întotdeuna un echilibru interior şi o bună centrare a fiinţei noastre în jurul centrului Suprem şi Divin al fiinţei, care este Sinele, Scânteia dumnezeiască din noi. Dacă aceasta nu ne este cu putinţă într-un mod amplu şi la voinţă, putem atunci să urmărim să avem mereu sufletul treaz, să ne ascultăm şi să ne urmăm intuiţia (vocea sufletului), şi (foarte important) să respectăm cu stricteţe principiile dumnezeieşti ale firii şi ale Creaţiei în cadrul acestui proces.

    Deoarece în timpul realizării activităţilor în starea de releu, un control rigid (mai ales dacă este realizat la nivel mental, personal sau egotic) împiedică procesul însuşi, nu este cazul să ne „controlăm” în sensul strict al cuvântului. Dar este necesar să păstrăm întotdeauna vigilenţa conştiinţei, o anumită stare de luciditate supramentală asupra fenomenului şi asupra informaţiei/energiei pe care o vehiculăm. Astfel ne putem asigura chiar în mijlocul procesului, că ceea ce aducem în această lume serveşte unui scop eminamente benefic, este pozitiv, este constructiv şi respectă principiile divine.  

    Vom explora în continuare caracteristicile generale ale stării de releu.

    În primul rând, un „releu” este, precum obiectul cu acelaşi nume, o fiinţă oarecum privilegiată, care manifestă în mod evident (şi chiar necesar) anumite calităţi. Spun necesar, deoarece tocmai aceste calităţi sunt ingredientul de bază al aptitudinii de relelu. Calitatea de bază este rezonanţa fiinţei în cauză cu un anumit plan energetic sau cu o anumită fiinţă. Rezonanţa, foarte pe scurt, este capacitatea fiinţei de a se pune în acord cu acea realitate, de a o percepe, de ao simţi, pentru ca apoi să o aducă, precum face şi releul, în imediata sa apropiere – în planul de existenţă în care ea operează, adică în lumea noastră.

    Informaţiile şi energiile aduse sunt de nenumărate feluri şi acoperă, vorbind la modul general, foarte multe arii, domenii şi activităţi.

    Capacitatea de channeling (comunicarea unor informaţii captate telepatic) este una dintre cele mai eviente manifestări ale stării de releu. Toată arta este, de exemplu, bazată pe fenomenul de releu. Artistul, indiferent de arta pe care o practică, aduce, pe baza operei sale, un semntiment, o energie, o realitate cu care el rezonează şi care este evidentă pentru cel sau cea în care simţul artistic este treaz.

   Am putea chiar să afirmăm că fiecare dintre noi avem această capacitate mai mult sau mai putin trezită, deoarece noi toţi vehiculăm stări, energii, caracteristici, calităţi, care sunt în felul lor unice (nimeni altcineva nu le are modulate şi nuanţate exact în acea formă).

    Mai multe detalii importante, modalităţi practice, alte caracteristici de bază ale stării de releu şi ale ambianţei superioare în care se manifestă acest fenomen atunci când are la bază surse divine, le voi trata în articolul viitor.

    Vă doresc inspiraţie divină în tot ceea ce întreprindeţi.

    Prof astrolog Daniel Iepure

Pentru a afla catalizatorii stării de releu în fiinţa ta, comandă o consultaţie astrologică.

Citiți aici partea a doua a articolului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *